Familie, studii și preoție
Alexandru Baltagă s-a născut la 14 aprilie 1861, într-o familie preoțească. A studiat la seminarul teologic din Chișinău și a fost hirotonit preot în 1886. A slujit la biserica „Sfântul Alexandru Nevski” din Călărași-sat, în ținutul Lăpușna, timp de aproximativ 55 de ani. Alături de soția sa, Eufrosinia, a crescut doi copii adoptați, Vsevolod și Margareta.
Preot și organizator al vieții bisericești
Baltagă a îmbinat activitatea parohială cu responsabilități eparhiale. A condus Congresul Eparhial al clerului și mirenilor și a susținut dezvoltarea presei bisericești în limba română. Împreună cu arhimandritul Gurie Grosu și preotul Constantin Popovici, a contribuit la redeschiderea Tipografiei Eparhiale, iar revista „Luminătorul” a devenit o publicație importantă a vieții bisericești basarabene.
Sfatul Țării și anul 1918
În contextul revoluției din Imperiul Rus și al organizării politice basarabene, Alexandru Baltagă a reprezentat clerul în Sfatul Țării. La 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România. Acest rol politic este documentat separat de memoria sa bisericească și explică de ce biografiile îl prezintă atât ca preot, cât și ca participant la viața publică a provinciei.
Arestarea, deportarea și moartea
După ocuparea sovietică a Basarabiei în 1940, autoritățile l-au arestat în timp ce slujea Sfânta Liturghie, apoi l-au trimis în detenție în URSS. A murit la 7 august 1941, în lagărul din Kazan, la vârsta de 80 de ani. Biserica Ortodoxă Română a aprobat canonizarea sa în 2024; proclamarea solemnă a avut loc în februarie 2025, iar pomenirea liturgică a fost așezată la 8 august.
Memoria sa și limitele documentării
Biografia lui Baltagă se sprijină atât pe surse bisericești, cât și pe documente despre Sfatul Țării și represiunea sovietică. Unele relatări diferă în privința unor date administrative, însă reperele principale — slujirea îndelungată la Călărași, activitatea publică din 1918, arestarea și moartea în detenție — sunt consemnate convergent de sursele consultate.
Despre imagini
Fotografia veche îl arată în contextul Sfatului Țării, dar nu îl izolează într-un portret individual. A doua imagine este monumentul memorial din Călărași, ridicat în cinstea sa.