Păstor chemat să vorbească regatului Israel
Cartea biblică îl prezintă pe Amos ca pe un crescător de animale și îngrijitor de sicomori din Tekoa, în regatul Iuda. El nu provenea dintr-o familie de proroci și spune că Dumnezeu l-a chemat de la turmă să profețească în regatul nordic al Israelului (Amos 7, 14–15). Titlul cărții îl plasează în vremea regelui Ozia al Iudei și a lui Ieroboam al II-lea al Israelului, la mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr.
Dreptate socială și critica religiei fără dreptate
Amos rostește întâi judecăți asupra popoarelor vecine, apoi împotriva Israelului. El critică exploatarea celor săraci, corupția judecătorilor și cumpărarea oamenilor pentru datorii mărunte. Totodată, atacă ritualul religios atunci când este separat de dreptate: în capitolul 5 refuză să considere sărbătorile și jertfele suficiente și cere ca dreptatea să curgă ca apa. Mesajul său nu condamnă cultul ca atare, ci contradicția dintre rugăciunea publică și opresiunea din viața comunității.
Confruntarea de la Betel și tradiția despre moarte
În Amos 7, preotul Amația îl acuză că uneltește împotriva regelui și îi cere să plece din Betel. Cartea păstrează răspunsul profetului și o serie de vedenii, dar nu oferă o biografie continuă. Povestea că Amos ar fi fost lovit de fiul lui Amația și ar fi murit după ce a fost dus la Tekoa apare în tradiția hagiografică ulterioară, nu în textul cărții. Cercetătorii disting între persoana istorică, cuvintele atribuite lui și redactarea literară finală a volumului.
Importanța cărții și cinstirea
Studiile biblice îl numesc adesea pe Amos cel mai timpuriu dintre prorocii ale căror cuvinte au fost păstrate într-o carte. Totuși, istoricii sunt prudenți în reconstruirea biografiei pornind exclusiv de la carte, deoarece textul a fost transmis și organizat editorial. Biserica îl pomenește la 15 iunie. Galeria reunește icoane și gravuri de epoci diferite: ele arată felul în care comunitățile l-au reprezentat ca proroc, nu chipul său istoric.