Chemarea profetică și contextul istoric
Ieremia este unul dintre marii proroci ai Vechiului Testament. Cartea care îi poartă numele îl prezintă ca fiu al lui Hilchia, din Anatot, așezare preoțească din teritoriul lui Veniamin, lângă Ierusalim. Chemarea sa este plasată în al treisprezecelea an al regelui Iosia, în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr. Textul biblic spune că Dumnezeu îl cheamă înainte de naștere și îi încredințează cuvântul „peste neamuri și peste împărății”; Ieremia obiectează că este tânăr și nu știe să vorbească, dar primește făgăduința ocrotirii (Ieremia 1).
Activitatea sa se desfășoară sub mai mulți regi ai Iudei, în vreme de criză politică și religioasă. Imperiul babilonian se extinde, iar Ierusalimul este asediat și cucerit în 587/586 î.Hr. Profetul avertizează împotriva încrederii în alianțe și ritualuri fără dreptate, cere întoarcerea la Dumnezeu și prevestește că cetatea va cădea dacă nu se schimbă. Cartea nu este o cronică neutră, ci o colecție de profeții, narațiuni despre profet și texte poetice; istoricii o citesc împreună cu Regii, Cronici și izvoarele despre epoca neobabiloniană.
O voce contestată în Ierusalim
Mesajul lui Ieremia îl pune în conflict cu autorități și cu oameni care cer o profeție liniștitoare. În capitolele 7 și 26, el predică la templu și este amenințat cu moartea; în capitolul 20 descrie suferința slujirii sale. În Ieremia 38, dregătorii îl aruncă într-o cisternă cu noroi, iar etiopianul Ebed-Meleh îl salvează. Episoadele acestea, păstrate chiar în textul biblic, arată costul social al mesajului său: batjocură, interdicții, arest și pericol fizic.
După căderea cetății, babilonienii îl eliberează și îi îngăduie să rămână în țară. Ulterior, un grup de iudei îl ia cu forța în Egipt, unde narațiunea biblică îl urmărește până la Tahpanhes. Tradiția bisericească spune că a fost omorât acolo de cei care nu i-au primit mustrarea, dar Biblia nu descrie explicit moartea sa. La fel, relatarea despre ascunderea Chivotului pe muntele lui Moise apare în 2 Macabei 2, ca tradiție transmisă de text, nu în cartea lui Ieremia.
Scrierile și moștenirea
Cartea lui Ieremia cuprinde mustrare, plângere și făgăduință. Printre pasajele sale centrale se află promisiunea unui legământ nou (Ieremia 31), înțeleasă de creștini în lumina lui Hristos. Plângerile lui Ieremia sunt asociate tradițional cu profetul și jelesc ruina Ierusalimului. Pomenirea sa la 1 mai pune în față curajul de a spune adevărul și durerea pentru popor, fără a confunda datele textului biblic cu minunile și episoadele adăugate de tradiția hagiografică.