Ce spun sinaxarele

Sfântul Pafnutie este pomenit la 19 aprilie ca sfințit mucenic și episcop al Ierusalimului. OCA și Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă spun că ar fi suferit multe chinuri de la păgâni: foc, fiare sălbatice și, în cele din urmă, moarte prin sabie. Arhiepiscopia Greacă precizează că acestea sunt, practic, singurele informații păstrate despre sfânt. Nu avem în aceste sinaxare o cronologie sigură, numele împăratului, un proces păstrat ori detalii despre comunitatea pe care ar fi păstorit-o.

O identificare propusă, nu certă

OCA menționează ipoteza că Pafnutie ar fi fost un episcop egiptean deportat împreună cu alți creștini în minele din Palestina în timpul persecuției lui Dioclețian (284–305). Eusebiu descrie într-adevăr deportarea și execuția unor episcopi și mărturisitori în minele de cupru de la Phaino, însă pasajele sale nu îl numesc pe Pafnutie. Prin urmare, legătura dintre sfântul pomenit la 19 aprilie și grupul egiptean nu este demonstrată de mărturia lui Eusebiu.

Numele Pafnutie apare la mai mulți sfinți egipteni, între ei Pafnutie cel Mare, mărturisitor cunoscut din relatările despre Sinodul de la Niceea, și Pafnutie din Dendera, mucenic pomenit în altă zi. Ei nu trebuie confundați cu episcopul mucenic al Ierusalimului numai pe baza numelui comun.

Mărturia cinstirii

Sinaxarul OCA spune că un canon liturgic în cinstea lui Pafnutie a fost alcătuit înainte de 842, în perioada iconoclastă, și include o rugăciune pentru încetarea tulburării din Biserică. Acest reper arată că sfântul era cinstit liturgic cel târziu în prima jumătate a secolului al IX-lea; nu oferă însă o datare sigură a vieții sau martiriului său.

Galerie contextuală

Nu am găsit o imagine liberă pe Commons atribuită fără echivoc lui Pafnutie al Ierusalimului; imaginile arată situri miniere și instalații antice de la Khirbat Faynan, asociate de unele surse cu Phaino. Ele ilustrează doar ipoteza deportării și nu sunt prezentate ca locul dovedit al martiriului său.