Sfântul Sfințit Mucenic Polihronie și însoțitorii săi

Polihronie, episcopul Babilonului, și clericii și mirenii care l-au însoțit sunt pomeniți în unele calendare slave pe 30 iulie.

Gravură din 1636 care îl reprezintă pe Sfântul Polihronie, episcop și mucenic. Jacques Callot; Metropolitan Museum of Art via Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC0 1.0

Fotografie a aceluiași menaion de iulie dintr-un unghi diferit; document vizual al calendarului liturgic. Shakko (Sofia Bagdasarova); Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Episcopul Babilonului și clericii săi

Sinaxarul OCA îi enumeră pe Polihronie, episcopul Babilonului, preoții Parmenie, Helimenas și Hrisotel, diaconii Luca și Mociu, precum și pe mucenicii persani Avdon, Senen, Olimp și Maxim. Relatarea îi plasează în vremea împăratului Deciu, în secolul al III-lea. Lista este o pomenire de grup, iar sursele hagiografice reunesc mai multe episoade de persecuție.

Mărturisirea și moartea episcopului

Potrivit tradiției, Deciu a cerut clericilor să jertfească idolilor. Polihronie ar fi răspuns că se aduce pe sine jertfă lui Hristos, dar nu se va închina idolilor făcuți de mâini omenești. La o interogare ulterioară a tăcut, iar Parmenie a explicat că episcopul nu dorește să-și pângărească buzele. Polihronie a fost lovit cu pietre și a murit; Avdon și Senen i-au îngropat trupul noaptea.

Pătimirea însoțitorilor și prudența istorică

Sinaxarul povestește că Parmenie a continuat să vorbească după ce i s-a tăiat limba, iar preoții și diaconii au fost arși sau decapitați. Avdon și Senen ar fi fost dați fiarelor, apoi uciși cu sabia; Olimp și Maxim au fost și ei decapitați. Aceste detalii aparțin tradiției martirologice transmise de OCA, iar cronologia și succesiunea sunt prezentate ca relatare sinaxarială, nu ca documentație romană independentă.