Ancira în timpul persecuției
Teodot este pomenit la 7 iunie în calendarul ortodox românesc sub titulatura de „episcopul Ancirei”. Ancira, capitala provinciei romane Galatia, se afla pe locul Ankarei de astăzi. Tradiția românească îl plasează în persecuția lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea, de obicei în jurul anului 303. Există însă și o diferență între surse privind împăratul: pagina OCA pentru pomenirea de 18 mai îl prezintă în titlu ca mucenic sub Decius, dar în corpul relatării vorbește despre sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea și prefectul Teoctenus. Datarea exactă nu este uniformă în tradițiile sinaxariale consultate.
Sursele nu descriu însă toate la fel statutul său bisericesc. Basilica.ro îl numește episcop, iar Doxologia păstrează titulatura în calendar, dar viața publicată acolo spune că era căsătorit și avea o cârciumă; „sub chipul de cârciumar” lucra apostolește în taină „ca un episcop”. OCA și sintezele despre Actele sale îl prezintă, de asemenea, ca hangiț mirean. De aceea profilul respectă titlul liturgic românesc, dar semnalează că narațiunea hagiografică îl înfățișează ca laic cu lucrare pastorală clandestină, nu descrie clar o hirotonire episcopală.
Ocrotitor al creștinilor și al martirilor
Potrivit Actelor transmise sub numele lui Nilus, casa și hanul lui Teodot au devenit loc de adăpost pentru creștini, bolnavi și oameni urmăriți în vremea persecuției. El îi îmbărbăta pe cei arestați și îi încuraja pe cei care se temeau să-și mărturisească credința. Într-o călătorie la Malos, a îngropat cu cinste trupul mucenicului Valens, fapt care arată grija lui pentru cei căzuți în persecuție.
Legătura sa cea mai cunoscută este cu cele șapte fecioare mucenițe: Thecusa, Alexandra, Claudia, Faina, Eufrasia, Matrona și Iulita. Tradiția spune că ele au refuzat să jertfească idolilor și au fost înecate într-un lac cu pietre legate de trup. După ce Teodot ar fi recuperat și îngropat trupurile, prefectul Teoctenus a ordonat arestarea creștinilor. Teodot a fost prins, torturat și ucis cu sabia. Relatarea Actelor susține că Nilus ar fi fost martor al evenimentelor, însă cercetătorii au discutat caracterul hagiografic și unele motive literare ale povestirii; detaliile sunt, așadar, transmise în principal prin tradiția martirologică.
Două date de pomenire și moștenirea sa
Teodot este pomenit și la 18 mai, împreună cu cele șapte fecioare. Ziua de 7 iunie este legată de moartea sa martirică. Catalogul Pinakes al Institutului de cercetare și istorie a textelor din Franța consemnează atât Patima lui Teodot și a celor șapte fecioare, cât și datele liturgice 18 mai și 7 iunie.
Memoria lui unește mărturisirea publică și ajutorul practic: găzduirea celor urmăriți, îngrijirea bolnavilor, încurajarea celor aflați în primejdie și înmormântarea cu cinste a martirilor. Galeria oferă reprezentări devoționale și calendaristice, precum și o imagine a Ancirei antice; niciuna dintre icoane nu este portret contemporan.
Imagini
Galeria conține patru imagini: două reprezentări devoționale ale lui Teodot, o pagină de menaion care îi consemnează pomenirea și o fotografie a teatrului roman din Ancira, pentru contextul cetății sale.