Episcop în Imperiul Sasanid
Simeon a fost episcop al comunității creștine din Seleucia-Ctesifon, capitala Imperiului Sasanid. Sursele bisericești îl numesc și Simeon bar Sabbae. Comunitatea sa se afla într-o situație delicată: după războaiele dintre Persia și Imperiul Roman, conducerea persană privea uneori creștinii cu suspiciune, considerându-i apropiați de puterea romană.
Persecuția lui Șapur al II-lea
În timpul domniei lui Șapur al II-lea (309–379), tradiția situează o persecuție severă împotriva creștinilor. Relatarea hagiografică spune că Simeon a refuzat să se închine soarelui și să colecteze biruri speciale de la comunitate, a fost arestat și adus înaintea regelui. OCA datează martiriul său în 344 și amintește numeroși clerici și credincioși executați în același val de persecuții. Cifrele și scenele procesului provin din tradiția martirică și nu pot fi tratate ca procese-verbale moderne.
Mărturisirea și memoria
Simeon este numit „sfințit mucenic” pentru că a fost episcop și a murit pentru credință. Pomenirea lui păstrează memoria creștinilor persani, a căror istorie nu se reduce la relația cu Roma. Calendarul românesc îl înscrie la 17 aprilie, iar calendarul siriac îl cunoaște sub numele Shemon bar Sabbae.
Imagini
Icoana lui Feodor Zubov datează din 1665 și oferă o imagine a cinstirii sale în Rusia. Menaionul păstrează memoria liturgică a sfinților persani, iar crucea inclusă în galerie reprezintă contextul creștinismului răsăritean, nu un obiect atribuit lui Simeon.