Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, rudenia Domnului și episcopul Ierusalimului

Simeon în tradiția Bisericii Ierusalimului

Sfântul Simeon, pomenit la 27 aprilie, este numit „rudenia Domnului” și al doilea episcop al Ierusalimului. Eusebiu din Cezareea, în Istoria bisericească, îl numește Simeon, fiul lui Clopa (Cleopa), și spune că a fost ales după martiriul lui Iacov, fratele Domnului. Eusebiu a scris în secolul al IV-lea și a transmis în acest pasaj relatări mai vechi, inclusiv pe cea a lui Hegesip. Așadar, el este principala mărturie antică păstrată pentru succesiunea lui Simeon și martiriul său.

În limbajul creștin antic, „frate” și „rudenie” pot descrie legături de familie mai largi, nu numai un frate biologic în sensul modern. Tradiția îl socotește pe Simeon rudă apropiată a lui Iisus, uneori văr, dar genealogia exactă nu se poate reconstitui sigur din textul lui Eusebiu. OCA îl prezintă ca fiu al lui Cleopa, fratele mai tânăr al lui Iosif logodnicul; aceasta este tradiția hagiografică primită de Biserică, iar sursele antice nu oferă un arbore genealogic complet.

Episcop după Iacov și războiul iudaic

Potrivit lui Eusebiu, după moartea lui Iacov și cucerirea Ierusalimului, apostolii, ucenicii și rudele Domnului care mai trăiau s-au adunat pentru a alege un succesor. Simeon a fost preferat pentru legătura sa cu familia lui Iisus și pentru reputația sa. Această relatare îl așază în comunitatea iudeo-creștină a Ierusalimului într-o perioadă de schimbări dramatice: războiul din 66–70, distrugerea Templului și mutarea centrului comunității în alte locuri înaintea revenirii la Ierusalim.

Eusebiu îl amintește ca episcop în timpul împăratului Traian. Hegesip, citat de Eusebiu, spune că Simeon a fost denunțat ca descendent al lui David și creștin. Tradiția plasează judecarea sa sub guvernatorul Atticus și relatează că, deși era foarte bătrân, a fost supus torturii și răstignit. Vârsta de 120 de ani și data exactă a morții, propusă uneori ca 107, aparțin tradiției relatate de surse ulterioare; nu există un act de proces contemporan care să le confirme independent.

Cinstire și relevanță

Simeon este cinstit ca episcop și mucenic, adică păstor al Bisericii care a suferit moartea pentru credință. Mărturia sa leagă generația apostolică de comunitatea creștină de după distrugerea Ierusalimului. În același timp, istoria lui arată cât de atent trebuie citite izvoarele: succesiunea episcopală este atestată de Eusebiu, în timp ce rudenia exactă, vârsta și unele amănunte ale martiriului vin din tradiții interpretate de el și de sinaxare.

Galeria cuprinde vederi ale Ierusalimului modern și o hartă istorică a locurilor evanghelice. Ele oferă orientare geografică și nu sunt reprezentări ale orașului exact în vremea lui Simeon.