Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul

Proroc al regatului Israel în vremea lui Ahab, Ilie a mustrat închinarea la Baal, a apărat credința în Dumnezeul lui Israel și a fost ridicat în cer într-un car de foc, potrivit Scripturii.

Icoană a Prorocului Ilie de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, în jurul anului 1200. Iconar bizantin anonim; obiect păstrat la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art; operă medievală).

Icoană cu Ilie în pustie și episoade din viața sa. Iconar și proveniență indicate pe pagina Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Icoană a ridicării Sfântului Ilie la cer, din Biserica Sfânta Parascheva din Langadas. Fotograf și proveniență indicate pe pagina Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Icoană a Prorocului Ilie din al treilea sfert al secolului al XVIII-lea. Iconar anonim; detalii despre obiect pe Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Numele și contextul profetic

Ilie (Eliyahu, „Dumnezeul meu este Domnul”) este numit Tesviteanul, legat în tradiție de Tesbe/Galaad. Narațiunile din 3 Regi (1 Împărați) 17–19 și 21 și 4 Regi (2 Împărați) 1–2 îl plasează în regatul de nord al Israelului, în secolul al IX-lea î.Hr., în timpul dinastiei Omri și al regelui Ahab. Soția regelui, Izabela, susținea cultul lui Baal; conflictul din aceste texte privește credința, puterea regală și loialitatea comunității față de Dumnezeul lui Israel. Cercetarea biblică tratează aceste capitole ca narațiuni teologice și tradiții profetice, nu ca documente de arhivă contemporane.

Seceta, Sarepta și Carmelul

În relatarea biblică, Ilie vestește seceta și se retrage lângă pârâul Cherit, apoi la Sarepta Sidonului, unde este găzduit de o văduvă. Făina și untdelemnul acesteia nu se împuținează, iar fiul ei este readus la viață prin rugăciunea prorocului. Mai târziu, pe muntele Carmel, Ilie îi cheamă pe israeliți să aleagă între Domnul și Baal. Focul care mistuie jertfa după rugăciunea lui devine semnul prin care mulțimea proclamă „Domnul este Dumnezeu”. Narațiunea continuă cu sfârșitul secetei și ploaia, dar nu îl prezintă pe proroc ca stăpân al vremii: el cere ploaie lui Dumnezeu.

Horeb, Elisei și ridicarea la cer

Urmărit de Izabela, Ilie fuge spre Horeb. Acolo Îl întâlnește pe Dumnezeu nu în vântul puternic, cutremur sau foc, ci într-un „susur blând și subțire” (formularea variază între traduceri). Dumnezeu îi arată că mai sunt mii de israeliți credincioși și îi poruncește să-l cheme pe Elisei la slujirea profetică. În 4 Regi 2, Elisei primește mantia lui Ilie și o „îndoită măsură” a duhului său, iar Ilie este ridicat într-un vârtej și un car de foc. Această plecare deosebită fundamentează așteptarea revenirii sale în tradițiile iudaică și creștină.

Ilie în Noul Testament și în cultul ortodox

Evangheliile îl amintesc pe Ilie la Schimbarea la Față, alături de Moise, și folosesc așteptarea revenirii sale pentru a vorbi despre misiunea lui Ioan Botezătorul. În tradiția ortodoxă, Ilie este unul dintre cei mai cinstiți proroci ai Vechiului Testament, model de râvnă, rugăciune și fidelitate. Biserica îl pomenește la 20 iulie; troparul îl numește „înger în trup” și „înaintemergător al venirii lui Hristos”. Unele tradiții populare l-au legat de furtuni și ploaie, însă acestea trebuie deosebite de mărturia biblică și liturgică.

Galeria

Galeria cuprinde icoane care îl identifică pe Ilie, scene din pustie și reprezentări ale ridicării sale la cer. Acestea sunt opere iconografice de secole mai târzii, nu imagini contemporane vieții profetului.