Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei

Cneazul Vladimir al Kievului, botezat Vasile, a primit creștinismul bizantin în jurul anului 988 și a sprijinit creștinarea Rusului Kievean.

Icoana Sfântului Vladimir din Lavra Sfântului Alexandru Nevski, Sankt Petersburg. Lipsio Sursa imaginii Creative Commons Attribution 3.0

Frescă a Sfântului Vladimir în Catedrala Sfântului Volodimir din Kiev, realizată după proiectele lui Viktor Vasnețov. Fotograf și detaliile reproducerii sunt indicate pe pagina fișierului Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența fotografiei este indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Pictură din 1813 despre botezul lui Vladimir; reprezentare artistică ulterioară evenimentului. S. Tonci Sursa imaginii Licența și proveniența sunt indicate pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Schiță de Viktor Vasnețov pentru scena botezului lui Vladimir din Catedrala Sfântului Volodimir. Viktor Vasnețov Sursa imaginii Domeniu public (autor decedat în 1926)

Un prinț păgân într-o lume creștină în expansiune

Vladimir (Volodimir în ucraineană) s-a născut în a doua jumătate a secolului al X-lea, fiu al cneazului Sviatoslav și nepot al Olgăi, care primise deja creștinismul. După lupte pentru succesiune, Vladimir a ajuns mare cneaz la Kiev în jurul anului 980. În primele relatări apare ca conducător păgân, cu un cult public al zeilor tradiționali. Rusul Kievean era însă conectat de multă vreme la Bizanț prin comerț, diplomație și prezența unor creștini; convertirea lui nu a avut loc într-un vid religios.

Botezul și alegerea legăturii cu Bizanțul

Cronica vremurilor trecute, alcătuită la începutul secolului al XII-lea, relatează delegații trimise să cerceteze religiile vecinilor și alegerea ritului bizantin. Cercetătorii tratează povestea solilor ca pe o narațiune fondatoare, nu ca pe un raport diplomatic contemporan. În plan politic, Vladimir s-a aliat cu împăratul Vasile al II-lea și s-a căsătorit cu prințesa bizantină Ana după ce a fost botezat, în jurul anului 988. Locul exact și secvența evenimentelor sunt discutate în cercetare; anul 988 este reperul tradițional pentru Botezul Rusului.

Creștinarea Rusului și politica domniei

După convertirea prințului, comunitatea de la Kiev a fost botezată colectiv, au fost ridicate biserici și organizată o structură eclezială legată de Constantinopol. Creștinarea a fost un proces lung și neuniform, desfășurat în regiuni și generații diferite; nu înseamnă că întreaga populație și-a schimbat imediat practicile. Vladimir a sprijinit instituții bisericești și opere de caritate, dar a rămas și conducătorul unui stat dinastic care folosea alianțe, război și putere coercitivă. Relatările liturgice îl privesc ca sfânt pentru convertire și rolul său de luminător, în vreme ce istoria politică păstrează complexitatea faptelor sale.

Moartea și moștenirea

Vladimir a murit la Berestovo, lângă Kiev, la 15 iulie 1015. A fost cinstit ca „întocmai cu Apostolii” pentru rolul atribuit în creștinarea poporului său. Botezul Rusului a modelat dezvoltarea bisericilor din spațiul slav estic și orientarea sa culturală către Bizanț. Identitățile moderne nu trebuie proiectate simplist asupra Rusului medieval, care precedă statele actuale ale Ucrainei, Rusiei și Belarusului.

Imagini

Galeria distinge între icoanele ulterioare ale lui Vladimir și picturile despre botezul său și al Rusului, care exprimă memoria religioasă și națională a unor epoci mai târzii.