Pomenirea grupului

Calendarul ortodox îi pomenește la 7 februarie pe cei 1003 Mucenici din Nicomidia, în vremea persecuției lui Dioclețian, tradițional datată în anul 303. Potrivit sinaxarului OCA, erau slujitori ai celor patru dregători Bassos, Eusebiu, Eutihie și Vasilide, care fuseseră martirizați împreună cu soțiile lor la 5 ianuarie. Pomenirea din această zi este colectivă; sinaxarul nu oferă nume individuale pentru cei 1003.

Mărturisirea și martiriul

Tradiția spune că slujitorii au ales să se declare creștini în fața împăratului după exemplul stăpânilor lor. Nici făgăduințele, nici amenințările nu i-ar fi făcut să renunțe la credință, iar soldații i-au ucis în grup. Povestirea hagiografică îi numește bărbați, femei și copii, dar nu s-a păstrat o listă nominală care să permită biografii separate. Numărul 1003 și forma relatării aparțin tradiției sinaxariale, nu unui registru roman contemporan cunoscut.

Context istoric și iconografie

Nicomidia (astăzi Izmit, în Turcia) a fost o importantă reședință imperială în Bitinia. Enciclopedia Ortodoxă Rusă citează Patimirea celor o mie trei mucenici (BHG 2119) și arată că numărul martirilor variază în unele liste liturgice. Miniatura Menologhionului lui Vasile al II-lea atestă memoria medievală a grupului, nu portrete individuale; fotografia Izmitului este doar reper geografic. Biserica îi pomenește la 7 februarie.