Timotei, citeț al comunității creștine

Sinaxarele îl prezintă pe Timotei ca citeț (anagnost) într-o comunitate din Tebaida Egiptului și ca fiu al unui preot. În Biserica veche, citețul citea textele scripturistice la slujbe și putea avea grijă de manuscrisele comunității. Tradiția spune că autoritățile au cerut predarea cărților creștine în timpul persecuției împăratului Dioclețian. Pentru că a refuzat, Timotei a fost dus înaintea guvernatorului Arian și supus la torturi.

Mavra și mărturisirea comună

Mavra era soția lui Timotei, iar tradiția spune că se căsătoriseră cu numai douăzeci de zile înainte de arestarea lui. Guvernatorul ar fi chemat-o pentru a-l face pe Timotei să cedeze; în schimb, Mavra a mărturisit că este creștină și a primit și ea torturi. Relatarea hagiografică descrie încercarea de a o sili să aducă jertfă zeilor și episodul căldării cu apă clocotită. Cei doi se încurajau reciproc și, în cele din urmă, au fost răstigniți față în față.

Ce putem afirma despre pătimire

Tradiția îi datează de obicei în jurul anului 286, în vremea persecuției lui Dioclețian. OCA spune că au rămas pe cruce zece zile, în timp ce sinaxarul românesc de la Basilica menționează nouă zile. Vechile Acta Sanctorum leagă data de 3 mai de cultul lor la Constantinopol, dar și acolo datarea anului 286 este prezentată ca estimare. Relatarea detaliată a interogatoriului și minunilor este o passio hagiografică, nu un proces-verbal contemporan păstrat în arhive; detaliile ei nu pot fi verificate independent unul câte unul.

Cultul și memoria lor

Pomenirea lor comună subliniază fidelitatea conjugală și curajul împărtășit în fața persecuției. OCA consemnează o sărbătoare solemnă și o biserică în cinstea lor la Constantinopol, iar sinaxarul românesc îi pomenește la 3 mai. Tabloul lui Henryk Siemiradzki din 1885 este o interpretare artistică modernă a martiriului; celelalte imagini sunt documente vizuale de context pentru Antinoe și pentru cultura scrisă creștină din Egipt, nu obiecte asociate direct cu cei doi sfinți.