Un grup de mărturisitori din Licia

Calendarul ortodox pomenește la 23 iulie pe Trofim, Teofil și treisprezece mucenici împreună cu ei, în Licia, provincie din sud-vestul Asiei Mici. Unele calendare îi numără ca un grup de cincisprezece: Trofim, Teofil și încă treisprezece. Tradiția îi așază în timpul împăratului Dioclețian, la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea. Despre familiile și ocupațiile lor nu s-au păstrat date biografice sigure.

Povestirea pătimirii

Sinaxarele spun că au refuzat să se lepede de Hristos și au fost supuși la torturi: biciuire și sfâșierea trupului, lapidare și încercarea de a-i arde. Povestea relatează că au rămas nevătămați în foc și au fost apoi omorâți cu sabia. Aceste scene sunt mărturii ale tradiției hagiografice, nu procese-verbale contemporane. O bază de date de hagiografie documentează variante manuscrise arabe ale narațiunii, ceea ce arată că memoria lor a circulat în mai multe comunități creștine răsăritene.

Numărul și transmiterea numelor

Manuscrisele și calendarele pot formula diferit numărul însoțitorilor, în parte pentru că Trofim, Teofil și „cei împreună cu ei” apar ca un singur corp de martiri. Pomenirea liturgică păstrează numele celor doi conducători și amintește de ceilalți ca grup, fără a pretinde că deținem toate numele. Această formă colectivă este comună în sinaxare atunci când memoria comunității s-a transmis mai bine decât biografiile individuale.

Cinstirea

Troparul zilei îi numește ostași ai lui Hristos care au primit cununi pentru statornicia lor. Ei sunt pomeniți la 23 iulie în calendarul românesc și în calendarul OCA. Profilul rămâne concentrat pe mărturia colectivă și pe contextul persecuției, fără a adăuga detalii personale pe care izvoarele nu le oferă.

Galeria

Nu s-au identificat portrete vechi individuale pentru acest grup. Galeria folosește imagini de artă creștină timpurie și o reprezentare calendaristică a mucenicilor, descrise ca imagini de context, nu ca portrete istorice.