Sfinții Purtători de chinuri Boris și Gleb

Fiii cneazului Vladimir au fost uciși în lupta pentru succesiune din 1015; tradiția îi numește purtători de chinuri pentru că au primit moartea fără să răspundă cu violență.

Icoană anonimă a Sfinților Boris și Gleb, datată în secolul al XIV-lea și atribuită școlii din Novgorod sau Tver. Autor anonim; reproducere prin Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark).

Icoană novgorodeană cu Vladimir și fiii săi Boris și Gleb, secolele XV–XVI. Autor anonim, școala din Novgorod; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark).

Icoană a lui Boris și Gleb din secolul al XIV-lea. Reproducere publicată de Michail V. Alpatov; fișier via Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public pentru opera medievală; fișă marcată CC BY-SA 4.0.

Fiii lui Vladimir și criza dinastică

Boris și Gleb, botezați Roman și David, au fost fii ai cneazului Vladimir al Kievului. După moartea tatălui lor, în 1015, conflictul pentru putere a fost câștigat în cele din urmă de Sviatopolk. Sursele hagiografice și cronice povestesc că el a trimis asasini împotriva fraților săi, deși Boris și Gleb nu au încercat să ridice oaste împotriva lui. Istoria politică a Rusiei kieviene și memoria creștină a fraților s-au transmis împreună, iar anumite detalii ale dialogurilor din Vieți au rol teologic și nu pot fi verificate cuvânt cu cuvânt.

Moartea lui Boris și a lui Gleb

Potrivit OCA, Boris știa că fratele său plănuia să-l ucidă, dar a refuzat îndemnul sfetnicilor de a se apăra prin arme. A fost atacat pe râul Alta, în timp ce se ruga; după ce atacatorii l-au găsit încă în viață, a fost ucis din nou cu sabia. Gleb a fost chemat printr-un mesaj înșelător și omorât în barca sa, în timp ce se afla pe drum. Tradiția îi prezintă ca modele ale blândeții și ale refuzului răzbunării, nu ca martiri executați de autorități păgâne pentru o persecuție religioasă obișnuită.

De ce sunt numiți „purtători de chinuri”

Titlul slav „strastoterpți” înseamnă cei care îndură pătimirea. Boris și Gleb au fost venerați pentru modul în care au primit o moarte nedreaptă fără să-și ucidă fratele. Acest tip de sfințenie a devenit distinctiv în creștinismul răsăritean slav: exemplul lor privește imitarea răbdării lui Hristos și renunțarea la răzbunare în conflictul politic.

Cultul și pomenirile

Biserica Rusiei i-a cinstit ca primii sfinți locali canonizați, iar manuscrisele medievale păstrează Viețile, slujbele și relatările despre moaște și vindecări. OCA îi pomenește la 24 iulie și din nou la 2 mai, când este amintită mutarea moaștelor. Biserici și mănăstiri le-au fost dedicate în locurile asociate cu moartea și îngroparea lor. Galeria arată icoane medievale; acestea documentează dezvoltarea cultului, nu sunt imagini realizate în timpul vieții lor.