Contextul persecuției seleucide
Cartea a doua a Macabeilor plasează aceste episoade în vremea regelui Antioh al IV-lea Epifanes, în secolul al II-lea înainte de Hristos, când autoritățile au încercat să impună practici elenistice și să interzică respectarea Legii iudaice. În capitolul 7, o mamă și cei șapte fii ai ei refuză să mănânce carne de porc, interzisă de Lege. Textul biblic îi lasă fără nume și descrie pe rând mărturisirea și moartea fiecăruia.
Numele și mărturisirea fraților
Sinaxarul OCA transmite numele Abim, Antonie, Guria, Eleazar, Eusebon, Alim și Marcel, cu variații de grafie în alte limbi și calendare. Aceste nume nu apar în textul din 2 Macabei 7, ci aparțin tradiției hagiografice. Fratele cel mai mare vorbește în numele celorlalți; fiecare refuză să renunțe la credința strămoșească, iar cel mai tânăr este ultimul adus înaintea regelui. Mama îi încurajează să rămână statornici.
Memoria lor în tradiția creștină
Biserica Ortodoxă îi pomenește împreună cu mama lor, Solomonia, și cu dascălul Eleazar. Mucenicii au devenit un exemplu timpuriu de fidelitate față de conștiință în fața constrângerii politice și religioase. Biserica îi cinstește ca mucenici, deși relatarea biblică îi situează înainte de epoca martirilor creștini.
Imagini și licențe
Galeria arată o reprezentare rusească din 1525 a celor șapte frați, a mamei lor și a dascălului Eleazar, apoi un vitraliu din jurul anului 1530 păstrat la Metropolitan Museum of Art. Imaginile sunt opere istorice, nu reprezentări portretistice ale unor persoane din secolul al II-lea î.Hr.