Numele și pomenirea lor
Calendarul românesc îi pomenește la 4 august pe Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin. În alte calendare apar forme precum Iamblicus, Exacustodianus ori Constantin; listele nu sunt identice în toate tradițiile. Doxologia și Basilica îi prezintă drept tineri din familii importante ale Efesului, prieteni și ostași în vremea împăratului Deciu.
Mărturisirea în fața lui Deciu
Potrivit sinaxarului, Deciu a cerut locuitorilor să jertfească zeilor. Cei șapte au refuzat și și-au mărturisit credința creștină. Împăratul le-a luat însemnele militare și le-a dat răgaz să se răzgândească până la întoarcerea sa. Ei și-ar fi împărțit averea săracilor și s-ar fi retras într-o peșteră de lângă Efes, unde se rugau.
Peștera și trezirea
Tradiția povestește că intrarea peșterii a fost zidită din porunca lui Deciu. Dumnezeu i-ar fi ținut într-un somn minunat aproape două secole. În timpul împăratului Teodosie al II-lea, când unii contestau învierea morților, peștera s-ar fi deschis, iar tinerii s-ar fi trezit. Iamvlih ar fi mers în oraș să cumpere pâine și a descoperit că monedele lui purtau chipul lui Deciu, fapt care a dus la aflarea poveștii. După ce au mărturisit înaintea împăratului, cei șapte ar fi adormit din nou, de data aceasta până la învierea de obște.
Ce fel de mărturie este această povestire
Aceste episoade sunt transmise de Viețile și sinaxarele bisericești; ele nu pot fi verificate ca o biografie documentară contemporană. Cercetarea despre legenda celor Șapte Adormiți arată că povestea a circulat în mai multe limbi și a intrat și în tradiția islamică despre Însoțitorii Peșterii (Coranul, sura 18, versetele 9–26). În textul coranic, numărul tinerilor este prezentat ca disputat, pe când iconografia creștină îi fixează ca grup de șapte. Asemănarea atestă circulația unei tradiții, nu dovedește istoricitatea somnului minunat.
Înțelesul duhovnicesc și zilele de pomenire
Imnografia ortodoxă leagă minunea de învățătura despre învierea trupurilor: somnul lor devine o imagine a morții și a trezirii de la sfârșitul veacurilor. În calendarul românesc sunt pomeniți la 4 august; tradiția ortodoxă îi pomenește și la 22 octombrie, dată asociată în unele sinaxare cu adormirea lor definitivă.
Despre imagini
Prima imagine este o icoană creștină din jurul anului 1800. A doua este o miniatură persană dintr-o carte de preziceri, care arată receptarea islamică a motivului Însoțitorilor Peșterii; nu este o icoană ortodoxă și prezintă o variantă vizuală diferită a tradiției.