Trei clerici din Nicomidia
Ermolae, Ermiup (Hermippus) și Ermocrat (Hermocrates) sunt pomeniți împreună la 26 iulie ca sfințiți mucenici. Sinaxarul OCA îi descrie ca preoți care au supraviețuit persecuției din Nicomidia și au continuat să predice creștinismul. Tradiția îi plasează în jurul anului 305, în timpul lui Maximian. Sursele istorice atestă persecuții în epocă, dar detaliile precise ale acestor trei vieți sunt transmise în narațiunea hagiografică.
Legătura cu Pantoleon, viitorul Pantelimon
Potrivit relatării bisericești, Ermolae l-a întâlnit pe tânărul medic păgân Pantoleon, care trecea pe lângă locul unde clericul se ascundea. Discuțiile despre credință l-au condus pe tânăr la botez și la numele Pantelimon. În sinaxar, această întâlnire explică rolul lui Ermolae ca învățător și naș duhovnicesc al viitorului mare mucenic, a cărui pomenire urmează în calendar la 27 iulie.
Arestarea și moartea
Viețile spun că autoritățile i-au arestat pe cei trei în timpul procesului lui Pantelimon și le-au cerut să jertfească idolilor. După refuzul lor, un cutremur ar fi dărâmat templul păgân, iar Maximian ar fi poruncit executarea prin sabie. Tradiția datează moartea lor în jurul lui 305. Cutremurul și dialogurile sunt elemente ale Patimii, în timp ce pomenirea comună și legătura lor cu Pantelimon constituie miezul transmis de cult.
Cinstire și reprezentări
Doxologia îl scoate în evidență pe Ermolae, iar sinaxarul OCA și cel grec îi numără alături pe Ermiup și Ermocrat. Iconografia îi arată uneori împreună cu Pantelimon. Galeria include o frescă nominală a grupului și o icoană cu Ermolae și Pantelimon; fiecare fișier Commons oferă detalii despre autor și licență.