Sfinții Cuvioși Simeon din Emesa și Ioan din Edessa

Prieteni din copilărie și împreună-nevoitori în pustia Iordanului, Simeon a slujit apoi oamenilor în Emesa sub chipul nebuniei pentru Hristos, iar Ioan a rămas pustnic.

Icoană cu Simeon cel nebun pentru Hristos și prietenul său Ioan. Autor și proveniență indicate în fișa Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Simeon într-o icoană de menaion pentru luna iulie, secolul al XVII-lea. Fotograf și colecție indicate pe Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Reprezentare iconografică a Sfântului Simeon din Emesa. Autor și licență indicate pe pagina fișierului Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Pagină ilustrată dintr-un manuscris medieval despre viața lui Simeon Salos. Manuscris din colecția Sinai, păstrat de biblioteca Universității din Graz; conform fișei Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Scenă din manuscrisul medieval al Vieții lui Simeon cel nebun pentru Hristos. Manuscris din colecția Sinai, păstrat de biblioteca Universității din Graz; conform fișei Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Prietenia și pelerinajul la Ierusalim

Simeon și Ioan au fost creștini sirieni din veacul al VI-lea. Viața lor este cunoscută mai ales din relatarea hagiografică scrisă în secolul al VII-lea de Leontie din Neapolis, nu din documente contemporane. Potrivit acestei relatări, cei doi erau prieteni din copilărie și proveneau din familii înstărite din Edessa. Simeon avea aproximativ treizeci de ani, iar Ioan douăzeci și patru când au mers împreună la Ierusalim, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Pe drumul de întoarcere au ales viața monahală și au rămas în pustia de lângă Iordan, sub îndrumarea unui bătrân numit Nikon în sinaxar.

Ani de nevoință în pustie

Relatarea spune că cei doi au trecut prin dorul de familie, ispite și descurajare, sprijinindu-se reciproc prin post, rugăciune și încredere în rugăciunile povățuitorului lor. După mulți ani de asceză, Simeon a socotit că trebuie să se întoarcă în lume pentru a-i sluji pe oameni fără să caute cinstirea lor. Ioan a rămas în pustie, considerând că nu dobândise măsura duhovnicească necesară pentru aceeași misiune. Despărțirea lor nu este prezentată ca o ruptură, ci ca două chemări diferite ale aceleiași prietenii monahale.

Simeon și „nebunia pentru Hristos”

Simeon s-a așezat în Emesa (Homsul de astăzi, în Siria) și a ales forma radicală de nevoință numită nebunie pentru Hristos: se purta în public ca un om lipsit de minte, îndurând batjocură și lovituri, pentru a evita lauda și a putea interveni discret în folosul celor aflați în nevoie. În viața sfântului, gesturile sale neobișnuite ascund compasiune, mustrare și ajutor acordat bolnavilor și celor marginalizați. Genul hagiografic folosește paradoxul pentru a vorbi despre smerenie și despre judecata omenească; episoadele miraculoase trebuie citite ca mărturii ale tradiției religioase, nu ca relatări independente verificate istoric.

Ioan, prietenul rămas în pustie

Ioan a continuat viața de pustnic, dar nu a fost uitat de Simeon. În povestirea lui Leontie, locuitorii care îi cereau sfat lui Ioan erau îndrumați uneori către Simeon, pe care pustnicul îl socotea mai capabil să-i ajute. Înainte de moartea lui Simeon, prietenul i-ar fi apărut într-o vedenie purtând o cunună a răbdării pustiei. Sinaxarul spune că Ioan a adormit în Domnul după prietenul său; data exactă a morții fiecăruia nu este cunoscută cu certitudine.

Moartea și moștenirea lor

Simeon a murit în singurătate, iar oamenii care i-au găsit trupul l-au dus la groapa săracilor fără cântări, neștiind cine fusese. Povestirea relatează că unii au auzit cântare cerească și că trupul nu a mai fost găsit în mormânt; acestea sunt motive hagiografice despre sfințenia ascunsă. Bisericile ortodoxe îi pomenesc împreună la 21 iulie, numindu-i pe Simeon „nebun pentru Hristos” și pe Ioan împreună-nevoitorul său. Perechea lor amintește că aceeași căutare a lui Dumnezeu poate lua forma slujirii discrete în oraș sau a tăcerii pustnicești.

Galeria

Galeria include icoane și imagini de manuscris legate de iconografia lui Simeon și de povestirea vieții sale. Ele sunt mărturii vizuale ulterioare, nu portrete din secolul al VI-lea.