Sfinții Zece Mucenici Mărturisitori pentru icoana lui Hristos

Un grup de apărători ai unei icoane a lui Hristos de la Poarta de Aramă din Constantinopol a fost arestat și torturat în timpul primei crize iconoclaste bizantine.

Gravură istorică târzie despre distrugerea imaginilor sfinte sub împăratul Leon al III-lea, în prima perioadă iconoclastă; nu înfățișează direct martiriul celor pomeniți. Autor necunoscut; lucrare publicată în secolul al XIX-lea; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark).

Icoană bizantină de la sfârșitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, despre biruința cinstirii icoanelor; imagine retrospectivă, nu contemporană mucenicilor din 730. Pictor anonim; British Museum; reproducere Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark).

Poarta de Aramă și icoana lui Hristos

Sinaxarul îi leagă pe acești mucenici de o icoană a Mântuitorului aflată deasupra porții Chalkē (numită și Poarta de Aramă) a palatului imperial din Constantinopol. În timpul politicii iconoclaste atribuite împăratului Leon al III-lea Isaurul, autoritățile au încercat să îndepărteze imaginea. Tradiția spune că un grup de credincioși a împiedicat operațiunea, iar soldatul urcat pe scară a căzut și a murit.

Numele păstrate și suferința

Calendarul românesc îi numește colectiv „Sfinții 10 Mucenici Mărturisitori pentru icoana lui Hristos”. Sinaxarul Doxologia enumeră nouă bărbați — Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru și Leontie — și pe Maria Patriciana. Relatările despre numărul și componența grupului nu sunt identice: OCA amintește și pe Grigorie, ofițer imperial, precum și pe monahia Teodosia, care este pomenită separat la 29 mai. Din această cauză, numărul „zece” din titlul românesc este o denumire calendaristică a grupului, nu o listă complet uniformă în toate sursele.

Arestarea și martiriul

Conform sinaxarelor, bărbații arestați au fost ținuți în închisoare vreme de luni, bătuți repetat și arși cu fierul înainte de a fi decapitați. Maria Patriciana ar fi primit moartea după ce a aflat de execuția celorlalți. OCA plasează episodul inițial în 730, în timpul lui Leon al III-lea, și descrie o perioadă de detenție de aproximativ opt luni; sinaxarele românești redau aceeași tradiție în forme diferite. Aceste detalii sunt transmise în surse hagiografice, nu în documente judiciare contemporane.

Contextul iconoclasmului bizantin

Persecuția este legată de prima perioadă iconoclastă bizantină, începută în secolul al VIII-lea, când politica imperială a contestat folosirea și cinstirea icoanelor. Apărarea icoanei de la Chalkē a devenit un episod simbolic al rezistenței credincioșilor. Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787 a reafirmat cinstirea icoanelor, iar restabilirea definitivă a cultului lor este comemorată în tradiția ortodoxă prin Duminica Ortodoxiei.

Pomenire și memorie

Grupul este pomenit la 9 august în calendarul românesc. Teodosia din Constantinopol, asociată cu episodul porții, are o pomenire separată, la 29 mai, iar tradițiile locale pot enumera participanții în mod diferit. Articolul separă această memorie liturgică de certitudinea istorică a fiecărui detaliu al pătimirii.

Despre imagini

Gravura despre Leon al III-lea este o reprezentare europeană din secolul al XIX-lea a iconoclasmului, iar icoana „Biruința Ortodoxiei” este dintr-o epocă mult ulterioară. Niciuna nu îi portretizează direct pe mucenicii pomeniți la 9 august.