Episcop al Romei în secolul al III-lea

Ștefan a fost episcop al Romei aproximativ între 254 și 257. Cea mai bine documentată parte a activității sale privește disputa despre botezul celor care reveneau din grupările considerate schismatice. Scrisorile lui Ciprian al Cartaginei arată că Ștefan susținea primirea lor fără rebotezare, în timp ce Ciprian și episcopii din Africa aveau o altă practică.

Disputa despre botez

Controversa reflectă o Biserică aflată în dialog și tensiune între comunități regionale. Eusebiu din Cezareea păstrează mărturia conflictului dintre Ștefan și Ciprian, iar scrisorile lui Ciprian documentează argumentele africane. Aceste texte istorice nu susțin toate detaliile vieții de sfânt transmise ulterior.

Martiriul în tradiția bisericească

OCA îl pomenește ca mucenic și spune că a murit în timpul persecuției lui Valerian. Relatările despre moartea sa în timp ce slujea în catacombele Romei apar în tradiția hagiografică ulterioară și nu sunt confirmate de cele mai timpurii mărturii păstrate. De aceea, articolul separă certitudinea episcopatului și a disputei de povestirea martiriului.

Pomenirea împreună cu însoțitorii

Calendarul OCA îl pomenește împreună cu cei care au suferit alături de el. Fișa calendaristică nu oferă biografii individuale verificabile pentru acești însoțitori; îi menționează în cadrul aceleiași tradiții liturgice.

Imaginile galeriei

Mozaicul papilor din bazilica Sfântul Pavel din afara Zidurilor este o reprezentare comemorativă modernă, nu portret din secolul al III-lea. A doua imagine este o miniatură medievală despre Ștefan papa și mucenic.