De la Simeon Antonov la monahul Siluan
Simeon Ivanovici Antonov s-a născut în 1866 într-o familie de țărani din gubernia Tambov, Rusia. După serviciul militar, a mers la Muntele Athos și a intrat în obștea Mănăstirii ruse Sfântul Pantelimon în 1892, unde a fost tuns monah cu numele Siluan. Sursele biografice importante despre viața lui provin mai ales din însemnările sale și din mărturia ucenicului său, arhimandritul Sofronie Saharov.
Viața monahală și încercarea lăuntrică
A lucrat în mănăstire, inclusiv la moară și în gospodărie, și a trecut printr-o criză duhovnicească adâncă după experiența unei rugăciuni în care a mărturisit că L-a văzut pe Hristos. Relatarea lui Sofronie arată că Siluan a dus apoi mulți ani lupta cu deznădejdea și cu sentimentul pierderii harului. Îndemnul pe care l-a primit în rugăciune, redat în tradiția sa ca „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, a devenit cheia înțelegerii învățăturii lui despre smerenie și nădejde.
Învățătura despre iubirea întregii lumi
Siluan vorbea despre rugăciunea pentru toți oamenii, inclusiv pentru vrăjmași, ca rod al iubirii lui Hristos. Însemnările sale sunt teologice și personale, nu un tratat sistematic; Sofronie le-a selectat și organizat pentru publicare în volumul „Cuviosul Siluan Athonitul”. Acest volum a făcut cunoscute cuvintele sale mult dincolo de Athos.
Adormirea și cinstirea
Siluan a murit la 24 septembrie 1938, după o scurtă boală, în infirmeria mănăstirii. Patriarhia Ecumenică l-a trecut în rândul sfinților în 1987. Calendarul românesc îl pomenește la data adormirii sale. Fotografia de epocă și portretul pictat în galerie au credite și licențe diferite, indicate separat.