Episcop în vremea lui Constantin Silvestru a fost episcop al Romei între 314 și 335. Pontificatul său a urmat persecuțiilor de la începutul secolului al IV-lea și s-a desfășurat în perioada schimbărilor aduse de împăratul Constantin, inclusiv recunoașterea legală a creștinismului. Sinaxarul ortodox îl descrie ca pe un păstor milostiv, care primea călători și îi sprijinea pe creștinii persecutați. Detaliile despre tinerețea sa și despre anumite episoade ale vieții provin din tradiția hagiografică, nu din mărturii contemporane detaliate.
Tradiție și istorie În Evul Mediu s-au răspândit legende despre relația lui Silvestru cu Constantin, între care povestea vindecării și a convertirii împăratului prin botezul săvârșit de episcopul Romei. Sursele istorice plasează botezul lui Constantin aproape de moartea sa, în 337, și îl atribuie episcopului Eusebiu de Nicomidia. De asemenea, așa-numita „Donație a lui Constantin”, document medieval care ar fi acordat papei autoritate imperială, este recunoscută de cercetarea istorică drept fals. Aceste distincții ajută la separarea cinstirii liturgice a lui Silvestru de legendele politice ulterioare.
Silvestru a murit în 335 și este pomenit în calendarul ortodox la 2 ianuarie. Tradiția îl cinstește pentru păstorirea Bisericii într-o perioadă de tranziție, de la persecuție la libertatea cultului creștin.