De la Mănăstirea Bistrița la sihăstria din munți
Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Bistrița, unul dintre centrele monahale ale Moldovei. În jurul anului 1432 s-a retras în pustie împreună cu doi ucenici, pe valea pârâului Pângărați. Locul a rămas cunoscut drept „Sihăstria lui Simeon”, iar el a viețuit acolo, potrivit tradiției, aproape trei decenii.
Biserica ridicată cu sprijinul lui Ștefan cel Mare
În 1461, Ștefan cel Mare a sprijinit ridicarea unei biserici de lemn închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Simeon a fost hirotonit preot și a devenit primul egumen al așezării. Mănăstirea de piatră vizibilă astăzi la Pângărați este ulterioară; legenda și istoria locului s-au dezvoltat în jurul unei comunități monahale începute cu mult înainte.
Pribegia și cinstirea
După înfrângerea oastei moldovene la Războieni, în 1476, Simeon ar fi plecat împreună cu ucenicii spre Cașiva, în Transilvania, pentru a se feri de incursiunile otomane. Acolo a murit în același an. Relatarea spune că moaștele au fost aduse ulterior la Suceava, probabil în 1484, însă Doxologia marchează explicit această dată ca nesigură. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2008; este pomenit la 7 septembrie.