Mărturia Evangheliei Evanghelia după Luca îl descrie pe Simeon ca om drept și temător de Dumnezeu, care aștepta mângâierea lui Israel. Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte să-L vadă pe Mesia. Când Maria și Iosif L-au adus pe Iisus la Templu, Simeon L-a luat în brațe și a binecuvântat pe Dumnezeu. Cântarea sa, cunoscută prin primele cuvinte latine Nunc dimittis, a intrat în rugăciunea zilnică a multor tradiții creștine.

Interpretarea creștină și tradițiile ulterioare Luca relatează și cuvintele lui Simeon despre pruncul care va fi „spre căderea și ridicarea multora” și despre sabia care va străpunge sufletul Mariei. Evanghelia nu îi oferă o vârstă sau o biografie anterioară. Tradiția ulterioară l-a identificat cu unul dintre traducătorii Septuagintei; studiul modern al acestei legende arată că asocierea nu poate fi dedusă direct din Luca și s-a dezvoltat în tradiția hagiografică.

Cinstire și iconografie Biserica Ortodoxă îl pomenește la 3 februarie împreună cu prorocița Ana, după praznicul Întâmpinării Domnului. Icoanele galeriei îl arată în scena prezentării lui Hristos la Templu; sunt reprezentări liturgice realizate mult după perioada evanghelică.