Simeon, omul care aștepta mângâierea lui Israel
Evanghelia după Luca îl descrie pe Simeon ca drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel. Duhul Sfânt îi descoperise că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristos. Când Maria și Iosif au adus Pruncul la Templu, Simeon L-a luat în brațe și a rostit rugăciunea devenită parte a Vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”. Textul biblic nu îi precizează vârsta și nu îi spune că ar fi fost traducătorul Septuagintei; aceasta este o tradiție ulterioară, întâlnită în unele sinaxare.
Prorocița Ana
Ana era fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, și este numită prorociță de Evanghelia lui Luca. Rămasă văduvă după șapte ani de căsătorie, ea slujea la Templu prin post și rugăciune. Luca o descrie ca având 84 de ani sau ca fiind văduvă de 84 de ani, în funcție de felul în care este interpretată construcția greacă. Când L-a văzut pe Iisus, a mulțumit lui Dumnezeu și a vorbit despre Prunc celor care așteptau izbăvirea Ierusalimului.
Întâlnirea ca mărturie
Simeon și Ana sunt personajele care fac legătura dintre așteptarea Israelului și începutul vieții publice a lui Hristos. Biserica îi pomenește a doua zi după praznicul Întâmpinării, la 3 februarie, și îi așază în centrul slujbelor acestei zile. Cunoaștem despre ei numai ceea ce spune textul evanghelic și dezvoltările interpretative ulterioare; nu avem documente independente despre identitatea lor sau despre activitatea lor în afara episodului. Icoanele din galerie sunt reprezentări artistice ale întâlnirii, nu portrete biografice.