Familie și retragere Tradiția o prezintă pe Sinclitichia ca provenind dintr-o familie creștină înstărită, stabilită în Alexandria. După moartea părinților, ea și-ar fi împărțit averea și s-ar fi retras împreună cu sora sa într-o viață de rugăciune și înfrânare. Relatarea detaliată provine dintr-o Viață greacă atribuită în vechime lui Atanasie al Alexandriei; cercetarea modernă consideră atribuirea neautentică și datează textul, în general, în jurul mijlocului secolului al V-lea. Prin urmare, amănuntele biografice trebuie citite ca tradiție hagiografică, nu ca document contemporan.

Povățuitoare a femeilor ascete În această tradiție, Sinclitichia devine o mamă duhovnicească pentru femeile care veneau să-i ceară îndrumare. Cuvintele atribuite ei vorbesc despre discernământ, răbdare în încercări, cumpătare și lupta cu gândurile. Unele apoftegme au fost transmise în colecțiile Patericului, alcătuite și fixate în scris ulterior; atribuirea lor individuală reflectă memoria comunităților monahale.

Moștenire și pomenire Sinclitichia este cinstită ca una dintre figurile importante ale monahismului feminin timpuriu din Egipt. Biserica Ortodoxă o pomenește la 5 ianuarie. Icoana ei din Menologhionul lui Vasile al II-lea atestă vechea integrare a sfintei în calendarul ilustrat bizantin, fără a constitui o mărturie biografică independentă.