Ce înseamnă „sobor”
„Sobor” înseamnă adunare liturgică: Biserica îi pomenește împreună pe arhangheli și pe toate puterile cerești. În centrul numelui românesc al sărbătorii sunt Mihail și Gavriil, iar cinstirea zilei se extinde la lumea îngerească întreagă. În tradiția ortodoxă, îngerii sunt ființe create de Dumnezeu și slujitori ai Lui; nu sunt dumnezei și nu primesc închinarea datorată numai lui Dumnezeu.
Data și simbolismul liturgic
O explicație răspândită în sinaxarele ortodoxe leagă luna a noua de cele nouă cete îngerești, iar ziua a opta de „ziua a opta”, simbol al veacului viitor și al judecății. Aceasta este o tâlcuire liturgică a datei, nu o datare istorică demonstrată a instituirii praznicului. OCA leagă rânduiala sărbătorii de canonul 35 al Sinodului de la Laodiceea, care respingea adorarea îngerilor ca dumnezei, păstrând cinstirea lor cuvenită.
Cetele îngerești și numele din tradiție
Tradiția teologică descrie nouă cete, așezate în trei grupuri: Serafimi, Heruvimi și Tronuri; Domnii, Puteri și Stăpânii; Începătorii, Arhangheli și Îngeri. În slujbele și calendarele ortodoxe răsăritene sunt numiți uneori și Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil, Varahiil și Ieremiil. Listele diferă între cărți și jurisdicții; calendarul românesc din această zi îi numește explicit pe Mihail și Gavriil și îi cuprinde pe ceilalți colectiv, ca „toate cereștile puteri”.
Imaginile
Galeria reunește două icoane istorice: una a soborului ceresc și una bizantină cu Mihail și Gavriil. Sunt imagini iconografice, nu portrete naturaliste; aspectul lor exprimă rolurile liturgice și simbolurile tradiției.