Trimiterea ucenicilor Evanghelia după Luca relatează că Domnul a trimis alți ucenici, câte doi, înaintea Sa în cetățile pe care urma să le viziteze (Luca 10, 1–20). În manuscrisele și traducerile biblice numărul apare ca șaptezeci sau șaptezeci și doi; de aici vin denumirile „cei Șaptezeci” și „cei Șaptezeci și doi”. Ei primesc porunca să vestească apropierea Împărăției lui Dumnezeu, să primească ospitalitatea localnicilor și să vindece bolnavii.

Numele și tradiția apostolică Noul Testament numește explicit o parte dintre colaboratorii apostolilor în Faptele Apostolilor și în epistole: Barnaba, Sila, Timotei, Tit, Luca și alții. Lista liturgică ortodoxă îi cuprinde și pe Iacov, fratele Domnului, pe Marcu, pe Cleopa, pe Filip și pe mai mulți diaconi. Listele transmise în tradițiile bisericești nu sunt identice în toate detaliile, iar pentru mulți ucenici informațiile biografice sunt scurte. Biserica îi pomenește pe fiecare în zile diferite și îi adună la 4 ianuarie într-un sobor comun.

Sensul pomenirii comune Sărbătoarea subliniază misiunea împărtășită a ucenicilor și faptul că vestirea Evangheliei a fost purtată de mai mulți martori, nu doar de cei doisprezece Apostoli. Sinaxarul și imnografia îi cinstesc ca „luminători ai credinței”. Această fișă tratează soborul ca pomenire colectivă; pentru apostolii cu profil individual păstrat în calendar există sau vor fi adăugate pagini distincte la zilele lor de pomenire.