De ce este o sărbătoare comună
Cuvântul „sobor” desemnează aici adunarea și prăznuirea laolaltă a Apostolilor. Calendarul îi pomenește pe fiecare în zile diferite, dar la 30 iunie îi așază împreună, imediat după sărbătoarea lui Petru și Pavel. O sursă liturgică ortodoxă americană descrie această pomenire generală ca pe o sărbătoare veche; datarea exactă a apariției ei nu este stabilită în pagina liturgică. Imnografia îi numește vestitori ai Evangheliei și cere mijlocirea lor, accentuând lucrarea comună mai mult decât o cronologie a vieților lor.
Cine sunt cei Doisprezece
Lista folosită în sărbătoare este: Simon Petru și fratele său Andrei; Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu; Filip și Bartolomeu; Toma și Matei; Iacov al lui Alfeu și Iuda al lui Iacov, numit și Tadeu; Simon Cananeul sau Zilotul; și Matthias. Evangheliile lui Matei și Luca păstrează liste ale grupului în timpul activității lui Iisus. Ele folosesc uneori forme diferite ale numelor sau supranume, astfel că identificarea lui Bartolomeu cu Natanael, de exemplu, ține de o tradiție de interpretare, nu de o explicație explicită în listele înseși.
De la Iuda la Matthias
Iuda Iscarioteanul apare în listele evanghelice ale celor Doisprezece, dar nu în lista liturgică a Soborului. Faptele Apostolilor relatează că, după moartea lui, comunitatea din Ierusalim a ales prin tragere la sorți pe Matthias, unul dintre martorii care însoțiseră grupul de la începutul propovăduirii lui Ioan Botezătorul până la Înălțare. Scopul relatat era refacerea numărului celor Doisprezece. Acest episod oferă explicația textuală pentru includerea lui Matthias în sărbătoarea comună; prăznuirea lui individuală este în alte calendare la 9 august.
Ce știm despre misiunile lor
Noul Testament oferă informații inegale. Evangheliile descriu chemarea și ucenicia lor, iar Faptele Apostolilor urmărește mai ales comunitatea din Ierusalim și lucrarea lui Petru. Pavel, care nu era unul dintre cei Doisprezece, numește și alți lideri apostoli în scrisorile sale și relatează întâlniri cu Petru și Iacov. Tradițiile bisericești ulterioare atribuie fiecărui apostol anumite ținuturi de misiune și un fel de moarte, însă aceste relatări nu au toate aceeași vechime sau același sprijin documentar. De aceea, pagina de față se bazează întâi pe listele și mărturiile Noului Testament, iar tradițiile ulterioare trebuie citite ca memorie hagiografică a Bisericii.
Diversitatea din grup
Grupul cuprinde pescari din Galileea, pe Matei, prezentat de Evanghelie drept vameș, și oameni ale căror ocupații sau istorii rămân necunoscute. Evangheliile nu îi descriu ca pe o comunitate lipsită de tensiuni: ucenicii se ceartă asupra întâietății, nu înțeleg uneori pildele, iar în timpul arestării lui Iisus se risipesc. În lectura creștină, sărbătoarea amintește transformarea lor în martori și vestitori, păstrând totodată realitatea fragilității lor omenești.
Icoane și cinstire
Soborul este reprezentat în icoane ca un grup adunat în jurul lui Hristos sau al unui simbol al Bisericii. Galeria prezintă două icoane medievale ale temei și detalii mărite pentru a face vizibile personajele și compoziția. Aceste imagini sunt opere devoționale din epoci mult mai târzii decât viața apostolilor, nu portrete documentare. Biserica îi cinstește pentru mărturia apostolică, iar troparul zilei cere mijlocirea lor pentru iertarea păcatelor.