O pomenire comună a unei tradiții
Soborul nu desemnează un singur sfânt, ci o pomenire liturgică a paisprezece stareți ai Mănăstirii Optina. Ei au trăit între secolele al XIX-lea și al XX-lea și au îndrumat obștea prin spovedanie, povățuire personală și rugăciune. Calendarul românesc îi pomenește împreună la 11 octombrie, în legătură cu ziua de adormire a lui Lev (Leonid), primul stareț al acestei tradiții.
Cei paisprezece stareți
Lista OCA îi cuprinde pe Lev (1841), Macarie (1860), Moise (1862), Antonie (1865), Ilarion (1873), Ambrozie (1891), Anatolie I (1894), Isaac I (1894), Iosif (1911), Varsanufie (1913), Anatolie II (1922), Nectarie (1928), Nikon (1931) și Isaac II (1938). Datele din paranteză sunt anii adormirii consemnați în această listă. Fiecare a trăit în altă etapă a istoriei ruse, iar experiențele lor au cuprins atât viața monahală obișnuită, cât și persecuția religioasă de după revoluție.
Rolul stăreției la Optina
Starețul nu era doar administratorul mănăstirii. Practica Optinei presupunea ca monahii și mirenii să-i ceară sfat în chestiuni concrete și să-i descopere gândurile, urmând îndrumarea primită. Lev a adus această rânduială la Optina în 1829, iar Macarie și Ambrozie au făcut-o cunoscută în toată Rusia. Între cei care au căutat sfat sau au vizitat mănăstirea s-au numărat scriitori și intelectuali, dar și oameni simpli.
Întreruperea și reînnoirea vieții mănăstirești
Închiderea mănăstirii în perioada sovietică a întrerupt viața comunitară, iar unii dintre stareți au suferit presiuni și detenție. Redeschiderea Optinei în 1987 a precedat canonizarea colectivă a stareților de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000. Galeria oferă imagini ale așezământului și ale tradiției iconografice a stareților; nu toate imaginile de grup îi reprezintă pe cei paisprezece simultan.