Sfântul Mucenic Sozon din Cilicia

Păstor din Licaonia, Sozon a învățat Scripturile și, potrivit sinaxarului, a sfărâmat mâna de aur a unui idol la Pompeiopolis pentru a arăta că acesta nu era dumnezeu.

Miniatură bizantină din Menologhionul lui Vasile al II-lea, datată în jurul anului 985, reprezentând pătimirea lui Sozon. Iluminatori bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea; Biblioteca Vaticanului, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană/reprezentare postbizantină a Sfântului Sozon, păstrată în categoria Commons dedicată lui. Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public; vezi pagina fișierului

Reprezentare iconografică a Sfântului Sozon; datarea din numele fișierului indică anul 1721. Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public; vezi pagina fișierului

Păstorul și catehetul

Sozon a trăit spre sfârșitul secolului al III-lea și era originar din Licaonia, în Cilicia. OCA spune că numele său inițial era Tarasios și că a primit numele Sozon la botez; sinaxarul românesc îl prezintă deja cu numele creștin. Păștea turme și, în același timp, îi învăța pe ceilalți păstori și pe localnici credința creștină. Relatarea hagiografică povestește că a avut o vedenie lângă un izvor și un stejar, care i-a vestit martiriul și viitoarea cinstire a locului.

Mărturisirea la Pompeiopolis

Ajuns în orașul Pompeiopolis, Sozon ar fi intrat într-un templu și ar fi desprins mâna de aur a unui idol, sfărâmând-o și împărțind metalul săracilor. Când autoritățile au început să cerceteze locuitorii, s-a predat singur pentru ca alții să nu fie pedepsiți în locul lui. În fața dregătorului Maximian, a argumentat că idolul nu era dumnezeu, fiindcă nu s-a putut apăra. Aceste episoade provin din viața liturgică a mucenicului și nu sunt confirmate aici de izvoare administrative independente.

Pătimirea și cinstirea izvorului

Doxologia descrie torturile și moartea lui Sozon, iar tradiția spune că a fost martirizat în jurul anului 304, în vremea lui Maximian. O biserică a fost ridicată lângă izvorul unde se rugase, devenit loc de pelerinaj. Este pomenit la 7 septembrie în calendarul ortodox. Galeria folosește miniaturi și icoane religioase care îl reprezintă, nu imagini fotografice din epoca persecuțiilor.