Egumen în Triglia
Ștefan este cinstit ca monah și egumen al mănăstirii din Triglia, o așezare din Bitinia, în nord-vestul Asiei Mici, aproape de Constantinopol. Sinaxarul OCA spune că s-a dedicat vieții ascetice încă din tinerețe și a primit tunderea monahală, apoi a ajuns conducătorul obștii. Sursele liturgice îl numesc făcător de minuni, dar biografia scurtă păstrată de OCA nu relatează minuni individuale; informația sigură din această relatare privește mai ales mărturisirea sa în disputa despre icoane.
Conflictul din vremea lui Leon al V-lea
Leon al V-lea a condus Imperiul Bizantin între 813 și 820 și a reluat politica imperială împotriva cinstirii icoanelor. Potrivit sinaxarului, Ștefan a fost convocat și i s-a cerut să semneze un document prin care respingea venerarea icoanelor. El a refuzat, l-a mustrat pe împărat și a fost supus torturilor, apoi trimis în temniță în anul 815. Slăbit și bolnav, a murit acolo. Biserica îl numește mărturisitor: tradiția îl cinstește pentru apărarea credinței și suferința îndurată, însă textul OCA nu afirmă că a fost executat printr-o condamnare formală la moarte.
A nu-l confunda cu alți Ștefani
Ștefan al Trigliei este diferit de Ștefan cel Tânăr, monahul constantinopolitan ucis în prima perioadă iconoclastă, și de Ilarion cel Nou, pomenit în aceeași zi și legat de o generație anterioară. Pentru Ștefan al Trigliei, relatarea îl plasează în jurul anului 815, în a doua perioadă iconoclastă, după revenirea politicii antiicoane sub Leon al V-lea. Aceste diferențe cronologice sunt importante: nu este vorba de aceeași persecuție și nici de o singură comunitate monahală.
Pomenire și imagini
Biserica îl pomenește la 28 martie. Galeria prezintă o hartă a Asiei Mici din secolul al IX-lea, o fotografie modernă a Tirilyei/Trigliei și o icoană târzie despre biruința cinstitorilor de icoane. Icoana „Triumful Ortodoxiei” comemorează restaurarea cultului icoanelor în 843, la câteva decenii după moartea lui Ștefan; ea exprimă memoria teologică ulterioară, nu îl înfățișează pe sfânt.