Fiul lui Nemanja și începutul regatului sârb
Ștefan Nemanjić a fost fiul mijlociu al marelui jupan Ștefan Nemanja și fratele Sfântului Sava. A condus mai întâi ca mare jupan, într-o perioadă în care Serbia se afla între Bizanț, Ungaria și puterile occidentale. În 1217 a primit coroana regală, devenind primul conducător sârb încoronat ca rege; titlul „Întâiîncoronatul” îl distinge de succesorii săi din dinastia Nemanjić.
Rege, autor și sprijinitor al Bisericii
Domnia sa a întărit statutul internațional al Serbiei și a continuat proiectele tatălui său la Mănăstirea Studenica. Ștefan a scris „Viața Sfântului Simeon”, una dintre primele opere majore ale literaturii sârbe medievale. Fratele său Sava a obținut în 1219 recunoașterea Bisericii sârbe ca arhiepiscopie autocefală, iar regele a sprijinit așezarea acestei organizări bisericești în noul regat.
Monahul Simon și cinstirea sa
Spre sfârșitul vieții, Ștefan a primit tunderea monahală de la fratele său Sava și numele Simon. Biserica Ortodoxă Sârbă îl cinstește ca sfânt; moaștele sale sunt păstrate la Studenica. Sursele nu sunt unanime asupra anului exact al morții: OCA indică 1224, în timp ce materialele Mănăstirii Studenica dau 1227 sau 1228. Articolul păstrează această discrepanță în loc să aleagă o dată fără explicație.
Reprezentări și locuri de pomenire
Fresca de la Bogorodica Ljeviška, de la începutul secolului al XIV-lea, este una dintre reprezentările sale medievale. A doua fotografie arată racla din Studenica asociată cu moaștele regelui. Aceste imagini ilustrează memoria și cinstirea lui, nu sunt portrete realizate în timpul vieții.