Temnicerul creștin în ascuns

Stratonic este cunoscut din aceeași tradiție hagiografică în care apare Ermil, diaconul din Singidunum. El ar fi slujit ca temnicer și ar fi fost creștin fără să-și mărturisească public credința. Relatarea îl introduce în poveste în timpul detenției lui Ermil, când vede chinurile acestuia și nu își mai poate ascunde durerea. Nu sunt cunoscute alte date sigure despre familia ori viața lui înaintea acestui episod.

Mărturisirea și martiriul comun

Potrivit Vieții, Stratonic a plâns la vederea torturilor lui Ermil; autoritățile au înțeles astfel că și el era creștin. A fost supus la rândul său pedepselor, apoi cei doi au fost aruncați în Dunăre într-o plasă. Creștinii le-ar fi găsit trupurile după trei zile și le-ar fi îngropat lângă cetate. Cercetătorii situează evenimentele în timpul lui Liciniu, probabil în jurul anului 314, însă passio-ul păstrat a fost compus mult mai târziu, probabil la Constantinopol, și trebuie citit ca text hagiografic.

Cinstirea lui Stratonic

Cultul celor doi martiri s-a legat de Singidunum, de Dunăre și de mutarea unor relicve la Constantinopol. Studiul Elisabetei Negrău arată că pomenirea lor apare în menologii bizantine și sud-slave, iar miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea este unul dintre cele mai vechi exemple vizuale cunoscute. Imaginea îi prezintă împreună, dar nu este un portret din secolul al IV-lea. Fotografiile Belgradului și ale fluviului arată numai peisajul modern al orașului antic.

Stratonic este pomenit la 13 ianuarie împreună cu Ermil și are aici o pagină individuală, distinctă de fișa comună a celor doi mucenici.