O mărturie timpurie din Georgia

Șușanik a trăit în secolul al V-lea și era soția lui Varsken, conducător al Hereti, provincie aflată sub presiune persană. Cea mai importantă mărturie despre ea este „Martiriul Sfintei Șușanik”, scris de părintele ei duhovnicesc, Iacob, la scurt timp după evenimente. Textul este considerat cea mai veche operă literară georgiană păstrată; el este o sursă apropiată de epocă, dar are și forma unei narațiuni hagiografice.

Refuzul convertirii forțate

Potrivit lui Iacob, Varsken a mers la curtea persană, a renunțat la creștinism și a promis că își va converti familia. Șușanik a aflat înaintea întoarcerii lui și s-a retras într-o biserică împreună cu cei patru copii. A refuzat să-și urmeze soțul în schimbarea credinței. A fost lovită, pusă în lanțuri și închisă într-o încăpere; chiar și în captivitate, povestirea o prezintă rugându-se și ajutându-i pe cei săraci.

Șase ani de captivitate și mutarea moaștelor

Șușanik a murit în 475, după șase ani de închisoare. A cerut să fie îngropată în locul din care fusese smulsă din palat. În 578, moaștele i-au fost mutate la Tbilisi, la biserica Metekhi, potrivit tradiției păstrate de OCA. Această tradiție a făcut din ea una dintre cele mai importante mărturisitoare ale creștinismului georgian.

Numele și zilele de pomenire

Doxologia o numește Suzana, regina Georgiei, și o pomenește la 28 august. OCA folosește numele Susanna/Șușanik și notează și pomenirea de 17 octombrie. Galeria include icoane ulterioare, nu imagini contemporane cu sfânta.