Sven în tradiția românească
Doxologia îl numește și Zven și spune că s-a născut la Arboga, în Suedia, spre sfârșitul primului mileniu. După botez și tunderea în monahism, s-ar fi întors în ținutul natal pentru a propovădui creștinismul. Viața sa spune că a atras oameni sărmani, vikingi și căpetenii prin blândețe, iar slujitorii cultelor păgâne au stârnit mulțimea împotriva lui și l-au ucis cu pietre lângă un altar.
Urmele istorice ale cultului
Nu există o biografie contemporană cunoscută care să confirme toate amănuntele narative. În schimb, cercetarea medievalistică menționează urme locale ale cinstirii: o capelă dedicată lui Sven într-o sursă atribuită secolului al XIV-lea și o fântână sau un izvor asociat cu el într-un document din 1459. Aceste date atestă existența unui cult local în Evul Mediu, dar nu dovedesc separat episodul martiriului așa cum îl relatează sinaxarul.
Izvorul vindecător și cinstirea
Tradiția locală spune că sângele lui Sven a izvorât apă tămăduitoare, iar izvorul a fost invocat mai ales în vreme de molime. Arboga îl cinstește ca sfânt local; calendarul românesc îl pomenește la 24 septembrie ca monah misionar și mucenic. Biserica Sfântul Nicolae din Arboga și altarul ei din galerie sunt imagini de context local, nu locuri identificate documentar cu martiriul lui Sven.