Din Tesalonic spre viața monahală
Tradiția hagiografică îl numește pe Teodor fratele după trup al lui Simeon. Cei doi ar fi crescut într-o familie credincioasă din Tesalonic și ar fi primit o educație aleasă, apoi au părăsit viața lumească pentru asceză. Sinaxarul amintește mai multe locuri în care au viețuit, printre ele Muntele Olimp, Ossa, Pelion, Ierusalimul și Sinaiul. Aceste itinerare sunt transmise de viața mănăstirii, iar datele biografice certe despre Teodor rămân puține.
Descoperirea icoanei în peștera din Ahaia
Povestirea despre Mega Spileo spune că Maica Domnului i-a îndrumat în vis pe frați către o icoană ascunsă în Ahaia. Ei au pornit spre locul arătat și au primit apoi îndrumare către Eufrosina, păstoriță din apropiere. Peștera ar fi fost locul unde se afla icoana și un izvor, iar tradiția locală leagă de acesta numele Eufrosinei. Icoana sculptată de Luca este o atribuire venerată la mănăstire, dar nu poate fi susținută ca fapt de istoria artei: obiectele de acest fel nu pot fi autentificate ca lucrări din primul secol.
Întemeierea mănăstirii și propovăduirea
După descoperire, Teodor și Simeon ar fi curățat peștera, au amenajat un mic paraclis și chilii, apoi au adunat în jurul lor o comunitate monahală. Viețile lor îi descriu și ca predicatori în Peloponez, chemând oamenii la creștinism. În perioada împăratului Iulian Apostatul, potrivit sinaxarului, au fost izgoniți pentru o vreme; după moartea împăratului s-au întors și și-au încheiat viața la Mega Spileo. Acestea sunt elemente ale tradiției locale, nu o biografie confirmată prin surse contemporane.
Cinstirea lui Teodor astăzi
Mănăstirea Mega Spileo a păstrat memoria celor doi întemeietori și a Eufrosinei. Relatările despre moaște spun că acolo se păstrează capetele lui Simeon și Teodor, precum și capul și mâna dreaptă a Eufrosinei; acestea descriu cinstirea actuală, nu oferă o datare arheologică a relicvelor. Galeria prezintă exteriorul mănăstirii și interiorul peșterii în care tradiția localizează începuturile comunității.