Sfânta Teodora, împărăteasa Bizanțului

Împărăteasă și regentă pentru fiul ei, Mihail al III-lea, Teodora a sprijinit restaurarea cinstirii icoanelor la Constantinopol în 843 și este pomenită la 11 februarie.

Icoana bizantină târzie a Triumfului Ortodoxiei, cu Teodora și fiul ei Mihail al III-lea — Icoană de cca 1375–1425 din colecția British Museum; îi reprezintă retrospectiv pe Teodora și Mihail în memoria restaurării icoanelor, nu ca portrete contemporane. Iconar bizantin anonim; British Museum, obiectul 1988,0411.1 Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Icoană a Duminicii Ortodoxiei, cu împărăteasa Teodora și Mihail al III-lea în registrul de sus — Icoană de Emmanuel Tzanfournaris de la sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea, care arată restaurarea icoanelor celebrată în Duminica Ortodoxiei. Emmanuel Tzanfournaris (1570–1631) Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Împărăteasă și apărătoare a icoanelor

Sfânta Teodora a fost soția împăratului Teofil și mama lui Mihail al III-lea. Doxologia spune că, deși soțul ei a susținut iconoclasmul, Teodora a păstrat în taină cinstirea icoanelor. În tradiția bisericească ea este cinstită ca împărăteasă binecredincioasă și apărătoare a Ortodoxiei. Sinaxarul GOARCH o identifică drept fiica lui Marinos din Paflagonia și relatează că s-a căsătorit cu Teofil în 830.

Regența și restaurarea cinstirii icoanelor

După moartea lui Teofil, în 842, Teodora a condus imperiul ca regentă pentru fiul ei minor, împreună cu oficiali ai curții. În 843, a sprijinit alegerea patriarhului Methodios și restaurarea publică a cinstirii icoanelor, după a doua perioadă iconoclastă bizantină (815–843). Evenimentul a fost comemorat liturgic ca Duminica Ortodoxiei, în prima duminică a Postului Mare. Cercetările descriu rolul Teodorei în contextul unei decizii de curte și sinodale; tradiția hagiografică îi acordă un rol central, însă nu trebuie redusă întreaga restaurare la acțiunea unei singure persoane.

Sfârșitul vieții și cinstirea

Potrivit sinaxarului GOARCH, în 857 Teodora a renunțat la puterea imperială și a intrat în mănăstirea Gastria din Constantinopol, unde a dus viață monahală. A murit în 867 și este pomenită la 11 februarie. Icoanele din galerie sunt reprezentări realizate la câteva secole după evenimente: prima este o icoană bizantină târzie din colecția British Museum, iar a doua o icoană grecească de la sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea. Ele nu sunt portrete contemporane ale împărătesei.