Pelerinaj și începuturi monahale Teodosie s-a născut în Capadocia, în jurul anului 423. Potrivit vieții sale, a ajuns în Palestina ca pelerin și s-a stabilit lângă Betleem, într-o peșteră despre care tradiția spunea că ar fi găzduit magii după Nașterea lui Hristos. Această identificare ține de memoria hagiografică a locului. Teodosie a primit hirotonia preoțească și a atras ucenici care căutau o viață monahală comună.

Mănăstirea și grija pentru obște În apropiere de Ierusalim a întemeiat o mănăstire cenobitică, unde monahii trăiau împreună, sub o regulă comună, în rugăciune, muncă și ascultare. Comunitatea a crescut și a inclus, potrivit tradiției, monahi de limbi și origini diferite, organizați în grupuri cu slujbe proprii. Mănăstirea a întreținut spații pentru bolnavi, bătrâni și pelerini. Teodosie a fost cunoscut ca egumen și îndrumător al monahilor din Palestina, de unde numele „Cenobiarch”, adică păstor al vieții de obște.

Dispute bisericești și moștenire În timpul disputelor hristologice de după Sinodul de la Calcedon, Teodosie a susținut hotărârile sinodului și s-a opus politicilor împăratului Anastasie care le contraziceau. Relatările îl descriu ca apărător al credinței și al comunităților monahale. A murit în 529 și este pomenit la 11 ianuarie. Miniatura Menologhionului lui Vasile al II-lea, datată în jurul anului 985, atestă cinstirea sa în calendarul bizantin ilustrat.