Viața și mărturisirea
Teodul era un bărbat în vârstă din casa guvernatorului Firmilian și, în taină, creștin. Pe când mucenicii erau duși la moarte, i-a îmbrățișat și le-a cerut să se roage pentru el. Gestul a fost denunțat, iar Firmilian a poruncit răstignirea lui. Narațiunea aparține vieții hagiografice a celor 12 mucenici din Cezareea și nu este confirmată de o inscripție sau de un document administrativ păstrat.
Contextul istoric și limitele izvoarelor
Cezareea Palestinei era un centru administrativ și creștin important. În Istoria martirilor din Palestina, Eusebiu al Cezareei relatează despre mărturisitorii întemnițați și despre executarea lor. Forma calendaristică românească și OCA numără 12 mucenici; relatarea siriană păstrată sub numele lui Eusebiu își intitulează episodul „mărturisirea” unui grup de opt și menționează un singur tânăr egiptean. Diferența arată că tradiția calendarelor și forma transmisă a mărturiei timpurii nu sunt identice. Relatările liturgice transmit memoria comunității, dar nu echivalează cu acte judiciare contemporane; acolo unde sursele diferă, profilul nu afirmă mai mult decât susțin.
Pomenire și imagini
Este pomenit la 16 februarie împreună cu ceilalți mucenici ai Cezareei. Gravura veche asociată grupului îl arată pe Pamfil și pe Porfirie, nu este un portret individual al acestui sfânt; fotografia apeductului este reper contextual pentru orașul martiriului.