Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

Frate mai tânăr al lui Teodor Graptul, Teofan a suferit persecuția iconoclastă, a fost exilat și, după restabilirea cinstirii icoanelor, a devenit episcop al Niceei și imnograf.

Icoană din secolul al XVII-lea cu Sinodul al VII-lea Ecumenic, evenimentul care a restabilit cinstirea icoanelor după epoca în care Teofan a suferit exilul. Simon Ușakov (?) / Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Menologiu rusesc din octombrie; imagine de context pentru pomenirea calendaristică. Iconar anonim din secolul al XVII-lea; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Frații mărturisitori

Teofan a fost fratele mai tânăr al lui Teodor Graptul. Cei doi au primit o educație aleasă și au intrat în viața monahală la Lavra Sfântului Sava din Palestina. Au devenit cunoscuți pentru apărarea cinstirii icoanelor într-o perioadă în care împărații bizantini interziceau sau limitau folosirea lor în cult.

Misiune la Constantinopol și persecuție

Patriarhul Ierusalimului i-a trimis la Constantinopol pentru a apăra învățătura Bisericii despre icoane în fața împăraților iconoclaști Leon al V-lea, Mihail al II-lea și Teofil. Relatarea OCA spune că frații au fost întemnițați, lipsiți de hrană și torturați. Teofil a poruncit ca pe fețele lor să fie scrise cu ace de fier încinse versuri batjocoritoare; de aici vine supranumele „Graptul” al lui Teodor, adică „însemnatul”.

Exilul și slujirea episcopală

Teodor a murit în închisoare în jurul anului 833, iar Teofan a fost trimis în exil. După restaurarea cinstirii icoanelor, Teofan s-a întors și a fost hirotonit episcop al Niceei. În această perioadă a scris numeroase canoane imnografice, între care unul în apărarea icoanelor. Astfel, mărturisirea sa nu s-a limitat la rezistența în fața prigoanei, ci a continuat prin slujirea episcopală și compoziția liturgică.

Cinstirea și moștenirea imnografică

Teofan a murit în pace în jurul anului 850 și este pomenit la 11 octombrie. Unele sinaxare îl descriu drept mărturisitor și imnograf, subliniind atât suferința exilului, cât și contribuția lui la cultul Bisericii. Galeria folosește o imagine calendaristică veche și reprezentări iconografice ale perioadei iconoclaste; legendele identifică exact imaginile de context.