Mărturisirea cinstirii icoanelor
În sinaxarul românesc, Teofil este numit cuvios mărturisitor și este pomenit la 2 octombrie. Doxologia relatează că a trăit în vremea împăratului Leon al III-lea Isaurul (717–741), în perioada disputelor iconoclaste. Teofil ar fi înfruntat hotărârile împotriva icoanelor, apărând cinstirea lor ca mărturie a Întrupării lui Hristos. Sursele liturgice îl descriu ca monah; nu transmit însă suficiente date sigure pentru a-i reconstitui locul nașterii, formarea sau întreaga cronologie a vieții.
Suferință, exil și limitele izvoarelor
Potrivit relatării hagiografice, pentru mărturisirea sa a fost biciuit, închis și trimis în exil, unde a murit. Aceste amănunte sunt păstrate de tradiția bisericească, nu de documente biografice contemporane cunoscute. În calendarele ortodoxe grecești este pomenit și ca Teofil Mărturisitorul din Bulgaria; miniatura Menologhionului lui Vasile al II-lea îl identifică astfel. Am inclus această precizare pentru a face vizibilă diferența de titulatură dintre calendare și sursele iconografice, fără a presupune că toate tradițiile păstrează aceleași detalii biografice.
Cinstire și icoană
Biserica îl pomenește ca mărturisitor al credinței și al cinstirii icoanelor, alături de alți apărători ai Tradiției în epoca iconoclastă. Miniatura bizantină din Menologhionul lui Vasile al II-lea este o reprezentare medievală târzie față de perioada lui; menologhionul rusesc din secolul al XVII-lea oferă contextul vizual al calendarului octombrie, nu un portret individual sigur al Teofilului din sinaxarul românesc.