Plecarea la mănăstire

Viața sinaxarială spune că Teofil provenea din ținutul Tiberiadei și că, la treisprezece ani, a plecat pe ascuns la mănăstirea de pe muntele Selenteia. Acolo a fost primit de egumenul Ștefan și, după trei ani de ucenicie, a fost tuns monah. Părinții lui au încercat ulterior să-l aducă acasă; la cererea lor, egumenul a trimis câțiva frați să întemeieze o mănăstire mai aproape de familie.

Mărturisirea cinstirii icoanelor

În timpul controversei iconoclaste din secolele VIII–IX, Teofil a apărat cinstirea icoanelor. Tradiția spune că împăratul Leon al III-lea Isaurul l-a pus sub pază și l-a trimis la dregătorul Ipatie, care trebuia să-l convingă să renunțe la icoane. Teofil a invocat șarpele de aramă ridicat de Moise, heruvimii de pe chivot și chipul nefăcut de mână omenească al lui Hristos. Argumentele l-au convins pe Ipatie, care a intervenit pentru eliberarea monahului.

Sfârșitul și datarea tradiției

După eliberare, Teofil s-a întors la mănăstire și a murit la scurt timp. OCA și mai multe calendare indică anul 716, deși acest an precedă începutul domniei lui Leon al III-lea (717), iar narațiunea leagă prigoana de iconoclasmul asociat epocii acestuia. Din cauza acestei nepotriviri cronologice, anul exact trebuie tratat ca tradițional, nu ca dată stabilită independent. OCA îl numește Teofil Mărturisitorul din Bulgaria; pomenirea lui este la 10 octombrie.