De la Constantinopol la episcopia Nicomidiei
Teofilact provenea, potrivit sinaxarului, dintr-o familie înstărită și a studiat la Constantinopol, unde s-a apropiat de Tarasie, pe atunci înalt funcționar imperial, și de Mihail, viitor episcop al Sinadelor. Când Tarasie a devenit patriarh, Teofilact și Mihail au intrat într-o mănăstire de pe țărmul Mării Negre. După Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787), Tarasie l-a hirotonit pe Teofilact episcop al Nicomidiei. Relatarea bisericească îl descrie ca păstor atent și monah cu viață aspră.
Apărarea icoanelor și exilul
În 813 a ajuns împărat Leon al V-lea Armeanul, care a reluat politica iconoclastă. Teofilact s-a alăturat patriarhului Nichifor și altor ierarhi pentru a-i cere împăratului să respecte hotărârea Sinodului de la Niceea privind cinstirea icoanelor. Împăratul a respins cererea și i-a exilat pe episcopii care i se împotriveau. Teofilact a fost trimis la Strovila, unde a rămas aproximativ treizeci de ani, în greutăți și lipsuri, fără să-și retracteze mărturisirea. A murit în exil în jurul anului 842–845, după cum variază sursele sinaxariale.
Întoarcerea moaștelor și cinstirea
După restabilirea cinstirii icoanelor sub împărăteasa Teodora și fiul ei Mihail al III-lea, moaștele lui Teofilact au fost aduse la Nicomidia, potrivit sinaxarului OCA. Biserica îl pomenește la 8 martie ca mărturisitor și ierarh. Commons nu oferă un portret identificat al sfântului; galeria folosește o fotografie a sitului Nicomidiei pentru context și o miniatură dintr-un manuscris de tip menologhion pentru a arăta genul de carte liturgică în care erau păstrate calendarele sfinților. Miniatura prezentată o înfățișează pe Cosma și Damian, nu pe Teofilact.