Fost cunoscător al otrăvurilor, Teonas este cinstit ca martir după convertirea la creștinism în urma întâlnirii cu episcopul Teopempt.
Miniatură medievală care îi înfățișează împreună pe Teonas și Teopempt.Miniaturiști bizantini anonimi, Menologhionul lui Vasile al II-lea, cca 985; reproducere din domeniul publicSursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)Registrul zilei de 5 ianuarie din minaia rusească; reprezentare comună a celor doi mucenici.Iconar rus anonim, Menaion icon — January, prima jumătate a sec. XVII; domeniu publicSursa imaginiiDomeniu public
În tradiția martiriului din Nicomidia
Teonas este cunoscut din sinaxarul care îl pomenește alături de episcopul Teopempt la 5 ianuarie. Relatarea hagiografică îl descrie ca pe un om chemat de împăratul Dioclețian să-l înfrângă pe episcop cu otrăvuri. Când încercările nu au avut efect, Teonas ar fi renunțat la credințele sale anterioare și L-ar fi mărturisit pe Hristos. Povestirea s-a transmis în tradiția bisericească; nu există o mărturie contemporană independentă care să confirme detaliile convertirii.
Botezul și numele Sinisie
Potrivit sinaxarului, Teonas a fost întemnițat împreună cu Teopempt. Episcopul l-a catehizat și l-a botezat, dându-i numele Sinisie, explicat în tradiție prin ideea de înțelegere. Episodul arată felul în care memoria creștină a legat convertirea lui Teonas de mărturia episcopului, fără a-i reduce însă rolul propriu: după botez, el a rămas statornic în noua credință.
Moartea martirică și cinstirea
Viețile ortodoxe spun că Teonas a refuzat să jertfească idolilor și a fost îngropat de viu într-o groapă. Tradiția datează moartea celor doi la Nicomidia, în jurul anului 303; anul și împrejurările precise nu sunt stabilite de documente istorice independente. Bisericile ortodoxe îl pomenesc la 5 ianuarie. Reprezentările din Menologhionul lui Vasile al II-lea și din minaia rusească arată cinstirea sa alături de Teopempt în arta liturgică medievală și modernă timpurie.