Conducătorul grupului de martiri Terentie este numit între cei patruzeci de creștini din Africa romană pomeniți la 10 aprilie. Relatarea îl prezintă drept cel care și-a întărit tovarășii să nu jertfească zeilor în vremea lui Deciu, în jurul anului 250. Scrisorile lui Ciprian al Cartaginei și certificatele de sacrificiu cunoscute ca libelli oferă context independent pentru presiunea religioasă a perioadei, dar nu confirmă fiecare episod al Pătimirii celor patruzeci.

Mărturisirea și cinstirea Sinaxarul spune că Terentie și trei însoțitori — African, Maxim și Pompei — au fost ținuți separat și supuși unor noi încercări. Detaliile despre minuni în temniță sunt tradiții hagiografice, iar numărul și lista numelor variază între versiuni. Biserica îl pomenește la 10 aprilie. Imaginile galeriei arată Cartagina ca peisaj istoric, nu loc sigur al execuției.