Slujirea la Marea Biserică Despre începuturile vieții lui Toma nu s-au păstrat multe date. Sinaxarele îl descriu mai întâi ca diacon la Marea Biserică, adică Hagia Sophia, apoi ca sachelar, slujitor însărcinat cu administrarea treburilor bisericești. A slujit în timpul patriarhului Ioan al IV-lea Nesteutes, numit și Ioan Postitorul, și a fost ales patriarh după moartea lui Chiriac.

Patriarh al Constantinopolului Toma a ocupat scaunul între 607 și 610, în vremea împăratului Foca. Patriarhia Ecumenică confirmă anii păstoririi, dar tradițiile diferă în unele date precise privind alegerea și moartea sa. Istoriile bisericești îi atribuie grijă pentru comunitate și apărarea învățăturii ortodoxe; izvoarele disponibile nu oferă o biografie amplă, cu detalii verificabile independent.

Tradiția despre crucile care se loveau Viața transmisă de Doxologia și OCA relatează că, în timpul unor procesiuni din Galatia, crucile de lemn purtate de clerici au început să se clatine și să se lovească între ele. Toma l-a chemat pe monahul Teodor din Sicheon, cunoscut în tradiție ca făcător de minuni, pentru tâlcuire. Teodor ar fi văzut în întâmplare un semn al dezbinărilor și nenorocirilor viitoare. Aceasta este o relatare hagiografică, nu o mărturie contemporană verificată separat.

Războaiele cu perșii și moartea Narațiunea sinaxarială leagă prevestirea de crizele care au urmat: conflicte doctrinare în Biserică și războiul bizantino-persan, în care Ierusalimul a fost cucerit, iar Sfânta Cruce a fost dusă în Persia. Toma a murit în 610, după o păstorire de aproximativ trei ani. OCA dă anul 610; cronologiile istorice diferă dacă ziua exactă a morții a fost 20 sau 21 martie. Calendarul românesc și OCA îl pomenesc la 21 martie.

Pomenire și reprezentări Toma este cinstit ca ierarh și sfânt. Galeria prezintă două reprezentări iconografice ale sale; sunt imagini devoționale, nu portrete istorice realizate în timpul vieții. Istoria patriarhiei îl plasează într-o perioadă scurtă, dar instabilă, dintre domniile lui Foca și Heraclie.