Demnitar creștin în Nicomidia Urpasian (Urpasianos, numit uneori Urspasianus) este pomenit ca mucenic al Nicomidiei. Sinaxarele îl descriu drept demnitar sau senator și creștin ascuns la curtea împăratului. Relatarea bisericească îl plasează în timpul persecuției lui Maximian, în jurul anului 295; sursele moderne nu păstrează documente independente despre funcția sa ori data exactă a procesului.

Mărturisirea și moartea Potrivit sinaxarului, împăratul le-ar fi cerut dregătorilor creștini să-și depună însemnele funcției și să părăsească palatul dacă refuzau cultul zeilor. Urpasian și-a lepădat mantia și centura, declarând că va sluji Împăratului ceresc. A fost biciuit, apoi legat de un grătar de fier deasupra focului și ars de viu; cenușa i-ar fi fost aruncată în mare. Episodul este transmis de tradiția hagiografică, nu de un act judiciar contemporan. Relatările diferă în privința titulaturii imperiale și a anului, astfel că acestea trebuie privite ca repere tradiționale aproximative.

Pomenire și repere vizuale Pomenirea lui Urpasian este la 9 martie, alături de Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Harta galeriei situează Nicomidia antică, orașul asociat pătimirii sale. Moneda lui Maximian este un reper vizual pentru epoca împăratului menționat în sinaxar; nu este prezentată ca obiect legat direct de Urpasian.