Vasile, monahul Varlaam
Născut în jurul anului 1590 într-o familie de răzeși din ținutul Putnei, a primit la botez numele Vasile și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Secu. A devenit egumen, apoi mitropolit al Moldovei în 1632. A păstorit până în 1653, în vremea domnitorilor Miron Barnovschi și Vasile Lupu; după retragere a revenit la Secu.
Tipar și limba română
Varlaam a sprijinit instalarea tiparniței de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. În 1643 a apărut „Carte românească de învățătură”, cunoscută drept Cazania lui Varlaam, o colecție de predici pentru duminici și sărbători. Cartea a circulat în Moldova, Țara Românească și Transilvania și a avut un rol major în răspândirea limbii române scrise. A tipărit și „Răspunsul împotriva catehismului calvinesc” (1645), într-o perioadă de dezbateri confesionale intense.
Întâlnirea de la Iași și activitatea bisericească
În 1642, Varlaam a găzduit la Iași o adunare panortodoxă cunoscută drept Sinodul de la Iași, convocată pentru cercetarea unei mărturisiri de credință atribuite patriarhului Chiril Lucaris. A participat la diplomația și viața bisericească regională, a sprijinit așezăminte și a fost propus pentru scaunul patriarhal ecumenic, pe care nu l-a preluat. A murit la Secu în 1657. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 2007.
Moștenire
Varlaam este amintit deopotrivă ca ierarh, predicator și cărturar. Cazania sa nu a fost doar o carte liturgică: prin limba accesibilă și tipărirea în mai multe exemplare, a legat comunități românești din principate diferite. Icoana și imaginile din galerie sunt reprezentări sau locuri asociate cu această activitate.