Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina

Fost ofițer cazac devenit monah și stareț al schitului Optina, Varsanufie a slujit ca preot militar în războiul ruso-japonez și a fost cunoscut ca povățuitor duhovnicesc.

Fotografie istorică a părintelui Varsanufie de la Optina, circa 1913 Autor necunoscut, circa 1913 Sursa imaginii Domeniu public

Bisericile Mănăstirii Optina, locul slujirii starețului Varsanufie Maxim Massalitin, 2006 Sursa imaginii CC BY-SA 2.0

Vedere panoramică a Mănăstirii Optina Pustîn Fotograf Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

De la cariera militară la Optina

Varsanufie (Barsanuphius, născut Pavel Plihankov) provenea dintr-o familie cazacă și a urmat cariera militară, ajungând colonel în corpul de stat major din Kazan. Potrivit sinaxarului monahal transmis de Mănăstirea Sfântul Paisie, o boală gravă și o vedenie l-au îndreptat spre Optina. A sosit în 1891, în ziua înmormântării starețului Ambrozie; egumenul Anatolie l-a încredințat îndrumării lui Nectarie.

Stareț și preot militar

A fost tuns în monahism, hirotonit ieromonah și trimis ca preot militar în războiul ruso-japonez din 1904–1905. La întoarcere a primit ascultarea conducerii schitului și povățuirii obștii, precum și a credincioșilor care veneau la el. Învățăturile lui au fost consemnate de ucenici, între care viitorul stareț Nikon, oferind o mărturie asupra vieții duhovnicești de la Optina de la începutul secolului al XX-lea.

Ultimii ani și cinstirea

În 1912 a fost numit egumen la Mănăstirea Staro-Golutvino și acolo a murit la 1 aprilie 1913 după calendarul iulian, adică 14 aprilie în calendarul civil gregorian de atunci. Pomenirea la 1 aprilie urmează stilul vechi. Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor l-a proslăvit cu stareții de la Optina în 1990; Biserica Rusă a recunoscut cinstirea lor locală în 1996 și generală în 2000. Galeria combină fotografia istorică a sfântului cu imagini contemporane ale mănăstirii.